Într-o zi de iarnă, un măgar sălbatic rătăcea prin pădure fără rost. La un moment dat, măgarul a ajuns la marginea pădurii şi a văzut acolo un alt măgar care stătea întins la soare şi se bucura de căldură. Măgarul părea foarte fericit şi lipsit de griji, iar celălalt, care rătăcise până atunci prin pădure, l-a invidiat pe loc.
Măgarul rătăcit s-a apropiat de cel care stătea la soare şi i-a spus: “Ce norocos trebuie să fii, fratele meu măgar. Părul tău strălucitor arată cât de bine o duci şi ce viaţă fără griji ai.”
Spunând aceastea, măgarul a plecat mai departe, dar nu putea să îşi scoată din minte ceea ce a văzut.
După câteva zile, măgarul s-a întors în acelaşi loc să îl vadă pe măgarul fericit. Dar de această dată, măgarul care părea că duce o viaţă fără griji avea acum în spate o desagă grea. Stăpânul lui era în spare şi îl mâna cu o bâtă cu care îl mai şi lovea din când în când pentru a-l face să meargă mai repede.
Văzând acest lucru, măgarul care până atunci era invidios şi-a spus: “Ce păcat! Nu îl mai invidiez deloc. Nu ştiam că trebuie să ducă o viaţă atât de grea şi să îşi cumpere confortul cu un preţ atât de mare.”
Lasa un comentariu