Într-o zi un câine şi-a rupt zgarda în care era legat şi a plecat să se plimbe prin pădurea din vecinătatea curţii stăpânilor săi. După un timp, câinele s-a întâlnit cu un lup şi a rămas surprins când a văzut cum arată una dintre cele mai fioroase fiare ale pădurii.
“Frate lup, eşti atât de slab! Cum poţi să fii fercit când eşti slab şi cu burta goală? Ar trebui să vii să locuieşti împreună cu mine, la stăpânii mei. Eu mănânc toată ziua, nu mă plâng niciodată că mi-e foame!”
După ce s-a gândit puţin, lupul a acceptat să îl însoţească pe câine la casa stăpânilor săi.
“Ai dreptate. De ce să stau aici în sălbăticie şi să mă lupt pentru fiecare bucăţică de hrană când ar putea altcineva să mă hrănească fără ca eu să mai fac niciun efort? Tu eşti foarte bine hrănit, observ. Foarte bine, atunci vin cu tine.”
“Mă bucur, să mergem!”, a spus câinele.
În timp ce mergeau spre casa câinelui, lupul a observat că tovarăşul său are blana roasă în jurul gâtului.
“Frate câine, de ce ai blana roasă în jurul gâtului”, întreabă curios lupul.
Câinele s-a oprit şi s-a întors spre lup. O mare tristeţe se putea citi atunci în ochii lui.
“Acolo stăpânii mei îmi pun o zgardă din piele în care stau legat toată ziua. Fac asta pentru a putea avea controlul asupra mea şi pentru a mă ţine locului”, a spus cațelul supărat.
“NU, niciodată nu aş accepta aşa ceva”, a spus lupul. “Prefer să fiu flămând, dar liber, decât să fiu hrănit bine, dar sclav”, a adăugat el şi s-a întors înapoi în pădure.
Lasa un comentariu