Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Povestea lui Max, un căţel lacom

Povestea lui Max, un căţel lacom
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Max era un căţel veşnic flămând, dar nu pentru că nu ar fi primit hrană suficientă, ci pentru că era foarte lacom. Într-o zi, Jack, cel mai bun prieten căţel pe care îl avea Max, l-a invitat pe acesta la o petrecere. Şi ce petrecere avea să fie! Biscuiţi delicioși, prăjituri cu jeleu şi multe oase apetisante.

Toţi căţeii din sat care au fost invitaţi la petrecerea organizată de Jack s-au simţit grozav şi au avut o cină pe cinste. A venit şi momentul plecării, dar lui Max nu-i venea să se despartă de ultimul os care a rămas la finalul petrecerii şi l-a întrebat pe Jack, dacă poate să îl ia cu el.

“Pot să iau osul acasă?”, întrebă Max.

“Sigur, eşti invitatul meu!”, îi răspunse prietenul său, căţelul Jack.

Şi astfel Max a pornit fericit spre casă, cu osul în gură.

Drumul spre casă era destul de lung, iar Max treabuia să treacă la un moment dat şi peste un pod. În timp ce străbătea podul, căţelul lacom s-a uitat în apă şi şi-a văzut umbra, dar a crezut că este de fapt un alt căţel cu un os în gură.

Singurul defect pe care îl avea simpaticul Max era lăcomia. Doar ce terminase o cină îmbelşugată , mai avea un os în gură…şi şi-ar mai fi dorit încă un os ?! Atunci Max a început să latre la “blănosul cu os în gură”, pe care îl vedea în apă. Când a deschis gura să latre, Max a scăpat osul direct în apa râului. Odată cu osul pe care îl avea în gură a dispărut şi osul căţelului pe care îl vedea în apă.

Max s-a întristat groaznic în acel moment. Îşi pierduse osul pentru că a fost, din nou, foarte lacom.

Morala: Nu fi niciodată lacom şi mulţumeşte-te cu ceea ce ai, altfel vei păți ca Max. Max doar ce luase o cină copioasă, a plecat acasă cu încă un os, dar cu toate acestea şi-am mai fi dorit unul. Din cauza lăcomiei sale a pierdut şi osul pe care îl avea în gură.

2 comentarii

  1. De cine e scrisa povestea lui max ,un catelus lacom

Lasa un comentariu