Suri era un băieţel pasionat de viaţa animalelor sălbatice, în special a elefanţilor. De fapt, cel mai mare vis al băiatului era să facă o călătorie undeva unde poate vedea elefanţii de aproape, unde să îi poată atinge şi să petreacă puţin timp în preajma lor, să îi observe cât mai de aproape.
Când Suri a împlinit 18 ani visul său s-a transformat în realitate. El a primit invitaţia unui grup de iubitori de animale sălbatice de a pleca într-o aventură unde va avea şi şansa de a vedea elefanţii de care era atât de pasionat.
Călătoria a început cu bine, Suri şi noii săi prieteni, având ocazia să viziteze o mulţime de locuri, lucru ce îi făcea pe toţi extrem de fericiţi şi entuziasmaţi. Suri visa de când se ştie la o astfel de călătorie şi mai ales aştepta cu nerăbdare să vadă cum trăiesc elefanţii în mediul lor natural.
Pe parcursul călătoriei lor s-au oprit şi în satul unde trăiau mai mult de 100 de elefanţi, iar aici aveau să petreacă o zi întreagă. Suri era în al nouălea cer!
Băiatul vedea acum elefanţii în realitate, pentru prima oară în viaţa lui şi a fost atât de uimit încât a ţipat de fericire atunci când a dat cu ochii de ei.
După ce a petrecut câteva ore în preajma lor, Suri a fost şocat să vadă că elefanţii erau legaţi de un gard fragil. Era o funie, nici măcar nu era un lanţ şi nu erau nicio cuşcă sau un adăpost în care să stea elefanţii. În schimb erau nişte grajduri simple fără uşi.
Suri era surprins cu atât mai mult cu cât ştia cât de puternici sunt elefanţii şi îi văzuse legați cu lanţuri puternice la televizor. Atunci l-a întrebat pe un localnic cum de sunt lăsaţi atât de liberi fără nicio protecţie şi mai ales cum se face că nu reuşesc să rupă acea funie fragilă cu care sunt legaţi. Bărbatul i-a spus că elefanţii nu au cum să rupă funia. Elefanții sunt “antrenaţi” de când sunt mici.
“Atunci când sunt pui, obişnuim să îi legăm cu o funie puternică pe care micul elefant nu are cum să o rupă. Funia pe care o vezi este aceeaşi cu care îi legăm când sunt mici, dar pe măsură ce cresc ei îşi dezvoltă o falsă impresie că funia cu care sunt legaţi este prea puternică să se rupă şi de aceea continuă să stea legaţi din propria convingere”, i-a spus bărbatul lui Suri.
Suri era uimit şi şocat în egală măsură pentru că a aflat astfel că uriaşele animale nu erau şi suficient de puternice mental pentru a se putea elibera din acea funie.
Mai mult, băiatul a plecat de acolo gândindu-se la un lucru foarte important: la barierele pe care şi noi, la fel ca elefanţii, ajungem să ni le punem singuri. La fel ca şi falsa impresie cu care cresc elefanţii, oamenii renunţă de multe ori să încerce ceva doar pentru că au eşuat prima dată, lănsâdu-se astfel conduşi de falsa impresie care ajunge să-i domine.
Lasa un comentariu