Într-o zi un câine se relaxa pe iarba din curte şi a văzut o pisică tocmai pe gardul înalt. “Trebuie să fie foarte frumos să poţi să te urci pe unde îţi pofteşte inima şi să fii deasupra tuturor. Dacă aş putea şi eu să fac acest lucru…?!”.
Un sentiment puternic de invidie a încolţit în el şi, de supărare, nici măcar nu a mai dat din coadă atunci când stăpânul său a venit să îi aducă nişte lapte.
După ce a mai stat puţin tolănit la umbră, căţelul a văzut un pește cum înotă în râu şi imediat se şi imagina cum ar fi fost să trăiască şi el în apele reci şi cristaline ale râului. Invidia l-a făcut din nou nervos.
Imediat l-a auzit pe pește spunând:“Pare atât de frumos acolo pe iarbă. Mi-ar plăcea şi mie să stau puţin întins la umbră.”
La scurt timp, o vrăbiuţă a trecut prin preajmă. Când a văzut căţelul cum leneveşte pe iarbă, vrabia a spus cu voce tare: “ Of…ce mi-ar plăcea şi mie să alerg şi să mă joc toată ziua aşa cum face căţelul. Mi-aș dori să nu trebuiască să îmi construiesc singură un cuib, să caut mâncare şi să mă doar aripile de atâta efort pe care îl fac zi de zi.”
După ce a auzit toate acestea, căţelul a realizat că nu apreciază ceea ce are.
Lasa un comentariu