A fost odată un băieţel care îşi pierdea cumpătul din orice şi se purta urât cu cei din jur, inclusiv cu părinţii lui.
Într-o zi, tatăl lui i-a dat o pungă plină de cuie şi un ciocan şi i-a spus fiului său că de acum înainte, de câte ori simte că începe să îşi piardă cumpătul, să bată câte un cui în gard.
În prima zi, baiețelul a bătut în gard 37 de cuie. Apoi, în următoarele zile, pe măsură ce a învăţat să îşi controleze furia puţin, numărul cuielor bătute în gard a început să scadă. În scurt timp, băieţelul avea să constate că este mai uşor să te controlezi, decât să baţi cuie în gard.
Şi în cele din urmă a venit şi ziua în care baiețelul nu a mai trebui să bată niciun cui în gard. Atunci a fugit repede să îi spună acest lucru şi tatălui său. După ce i-a povestit acestuia despre marea lui realizare, tatăl i-a spus să meargă acum şi să scoată câte un cui din gard în fiecare zi în care reuşeşte să îşi stăpânească furia.
Zilele au trecut şi băieţelul a reușit în cele din urmă să scoată toate cuiele din gard. De această dată, micuţul a fost şi mai încântat să îi dea această veste tatălui său. Tatăl l-a felicitat şi i-a spus că este mândru de ceea ce a reuşit!
Apoi, tatăl l-a luat pe băieţel de mână şi au mers împreună la gardul în care cel mic a bătut acele cuie.
“Ai făcut foarte bine ceea ce ai făcut, dragul meu. Sunt foarte mândru de ceea ce ai realizat. Dar acum uită-te la găurile din gard. Vor rămâne acolo pentru totdeauna. Gardul nu va mai fi niciodată la fel. Acelaşi lucru se întâmplă şi atunci când spui lucruri la mânie, acestea lasă o cicatrice în sufletul celui căruia i le adresezi, la fel cum sunt şi acestea din gard. Poţi să înfigi un cuțit într-un om şi apoi să îl scoţi. Nu contează de câte ori spui că îţi pare rău, rana va fi în continuare acolo. O rană făcută prin cuvinte este la fel de dureroasă ca şi o rană fizică.”
Lasa un comentariu