Într-o zi frumoasă de vară, un păun dansa fericit în pădure. La un moment dat s-a oprit brusc şi un aer de tristeţe l-a învăluit. Păunul şi-a adus aminte că are o voce urâtă şi asta a făcut ca toată veselia să îi dispară, iar ochii să i se inunde în lacrimi.
Dintr-o dată păunul a văzut o privighetoare care stătea pe ramura unui copac şi cânta. Auzind privighetoarea, păunul a început să plângă şi mai tare: “Ce voce frumoasă are, toată lumea iubeşte trilurile ei. În schimb, eu când încep să cânt, toţi nu fac altceva decât să râdă de mine. Ce ghinionist am fost.”
În acel moment, lângă păun şi-a făcut aparița June, soţia lui Jupiter. Aceasta l-a întrebat pe păun de ce este supărat, iar el i-a răspuns cu tristeţe: “Am un trup atât de frumos, pe care toată lumea îl laudă şi îl admiră, dar vocea mea este atât de urâtă şi oricine mă aude începe să râdă. Toată frumusețea mea este inutilă.”
Atunci zeiţa i-a spus păunului: “Tu eşti singurul care este nefericit. Cele mai multe vietăţi au fost înzestrate de zei cu daruri minunate – tu, de exemplu, ai frumuseţea trupului, vulturii au putere, privighetorile au primit o voce superbă şi aşa mai departe. Aşa că nu te mai văicări din cauza acestei slăbiciuni, accept-o aşa cum este şi fii fericit cu ceea ce ai!”
Morala: nu trebuie să avem regrete şi să fim nefericiţi din cauza lucrurilor pe care nu le avem, ci să fim mulţumiţi şi recunoscători pentru ceea ce avem.
Lasa un comentariu