Într-o casă mare cu o grădină imensă, trăia un tânăr leneş. El se trezea în fiecare zi aproape de prânz, mânca bine şi se trântea la loc în pat. Băiatul avea şi un papagal, pe nume Polly.
Polly îl urmărea pe tovarăşul sau leneş şi era tot mai mirat de felul în care el trăia.
Într-o zi, Polly îl întreabă pe leneşul său stăpân: “Nu ai obosit să stai în pat zi şi noapte? Soarele e sus pe cer, iar oamenii sunt istoviţi deja după jumătate de zi de muncă.”
“De ce eşti atât de leneş?”, a întrebat papagalul în timp ce îşi scutura penele.
Tânărul cască cu poftă şi îi răspunde papagalului: “În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, doi prieteni îmi şoptesc în ureche. Un prieten e Munca şi celălalt e Lenea. Munca îmi spune: “Trezeşte-te! Ai o grămadă de treabă astăzi. Timpul trece, nu-l pierde dormind. “ Dar Lenea îmi spune şi ea: “De ce te grăbeşti să te trezeşti? Dormi mai mult. De ce să munceşti când sunt alţii care pot să muncească mai mult decât tine?”
Tânărul continuă: “Îi ascult cu atenţie pe ambii prieteni. Şi uite aşa îmi trece timpul, în timp ce stau întins în pat.”