Ben avea o spălătorie la care oamenii din sat își aduceau hainele și alte lucruri pe care le foloseau în gospodărie, la spălat. Bărbatul mai avea un cal și un măgar. Măgarul îl ajuta să care hainele la râu, iar calul îl ducea pe Ben la piață, din când în când. Măgarul muncea mult mai mult decât muncea calul.
Într-o zi însorită de vară, Ben a plecat la râu cu hainele cărate pe spatele măgarului său. Dar de această dată l-a luat și pe cal să îl adape. În timp ce măgarul trăgea din greu pentru a duce încărcătura, calul mergea agale pe drum fără să aibă nimic în spate.
La un moment dat, istovit și toropit de căldură, măgarul a simțit că nu mai poate înainta cu toată greutatea pe care o ducea în spate. Când durerea a devenit insuportabilă, măgarul i-a spus calului: “Încărcătură este prea grea, frate! Te rog, i-a și tu o parte din ea.”
Calul însă îi răspunde nepoliticos: “De ce aș face asta? Eu sunt aici doar pentru a-l căra pe stăpân la piață”, apoi își văzu mai departe de drum, foarte plin de el.
Afară se făcea din ce în ce mai cald, iar măgarul era extenuat. La un moment dat, acesta nu a mai putut înainta și a căzut pe pământ.
“Vai, ce s-a întâmplat cu bietul măgar?”, strigă Ben. Acesta îi lua încărcătura din spate măgarului. “Într-adevăr este foarte grea. Ar fi trebuit să fiu mai atent”, își spune bărbatul. Apoi i-a dat măgarului să bea niște apă, iar acesta a început să își revină.
Ben a ridicat muntele de haine de pe spatele măgarului și i le-a pus calului său în spate.
“Offf, ar fi trebui să îl ajut pe măgar atunci când mi-a cerut. Am greșit. Ar fi trebuit să iau jumătate din bagajul de pe spatele lui atunci când m-a rugat, acum sunt obligat să car eu toată povara. Acum realizez că este mai ușor atunci când împărți o greutate”, își spuse calul.
Lasa un comentariu