O cămilă și puiul ei stăteau întinși la umbra unui copac.
La un moment dat, puiul de cămilă o întreabă pe mama sa: “Mama, de ce noi, cămilele, avem cocoașă?”
Mama cămilă îi explică atunci puiului său: “Dragul meu, noi suntem animale care trăim în deșert, așa cum știi, și avem nevoie de aceste cocoașe pentru a ne ține în ele proviziile de apă, care ne ajută să supraviețuim căldurii din deșert.”
Puiul de cămilă se gândește câteva momente, apoi spune: “Bine…atunci, de ce avem picioarele așa de lungi și copitele rotunjite?”
Mama îi răspunde: “Le avem așa pentru a putea merge prin nisipul din deșert.”
Puiul a tăcut atunci. După puțin timp acestuia îi mai venise o întrebare.”Mama, de ce avem genele atât de lungi? Uneori mă și încurcă…”
Mama îi răspunde: “Aceste gene lungi pe care le avem ne protejează ochii de nisipul din deșert atunci când bate vântul.”
Atunci, puiul de cămilă a rămas pe gânduri câteva minute și apoi îi spune mamei sale: “Am înțeles. Deci avem cocoașa pentru a depozita apa atunci când suntem în deșert, picioarele lungi le avem pentru a ne deplasa ușor prin deșert, iar genele ne protejează de nisipul din deșert. Și atunci de ce suntem la grădina zoologică?”
Morala: Calitățile și abilitățile pe care le avem ne sunt folositoare doar atunci când suntem la locul potrivit, în momentul potrivit. În alt context, acestea nu își au rostul.