Odată, într-o pădure plină de animale trăia şi o girafă. Era chiar cea mai înaltă girafă pe care o văzuse cineva vreodată, iar ea era foarte mândră de înălţimea sa.
Maimuțele care trăiau şi ele în acea pădure erau foarte deranjate de comportamentul girafei care se lăuda continuu. Într-o bună zi, o maimuţă mai mică s-a gândit să o înveţe o lecţie pe girafă. Aşa că i-a spus acesteia:
“ Sunt nişte fructe delicioase în copacul acela, dar tu nu eşti în stare să ajungi la ele.”
Girafa îi răspunde imediat maimuţei: “Imposibil. Priveşte!”, apoi girafa şi-a întins gâtul său lung şi a scos limba că să apuce fructele, dar nu a reuşit.
“Ţi-am spus eu că nu poţi”, a spus maimuţa. “Dar eu pot!”, şi dintr-odată maimuţa sare pe spatele girafei şi se cocoaţă pe gâtul ei, apoi întinde braţul său lung şi apucă un fruct din copac.
Maimuţa îî spune atunci girafei: “Nu am reuşit singure, dar am reuşit împreună!”
După acest episod, girafa a încetat să mai fie atât de plină de sine şi a devenit cea mai bună prietenă a maimuţei.
Morala: nu îi subestima niciodată pe cei din jur.
Da erste superba povestioara