Un grădinar iscusit avea o grădină de flori mare în care planta tot timpul doar trandafiri. Într-o vara, din întâmplare, lângă o tufă frumoasă de trandafiri a răsărit un crin.
Despre crini se spune că sunt florile care nu pier niciodată, iar frumuseţea lor este de durată. Spre deosebire de crini, trandafirii au o viaţă scurtă.
Într-o zi, crinul îi spune trandafirului de alături: “Cât de frumos eşti! Ce parfum minunat răspândeşti în toată grădina. Nici nu e de mirare că eşti cea mai îndrăgită floare din lume. Te invidiez.“
După câteva momente de tăcere, trandafirul i-a spus: “N-ai mai spune acest lucru, dacă ai şti cum stau lucrurile în realitate. Florile mele durează foarte puţin timp. Înfloresc dimineaţa şi până la apusul soarelui încep deja să îmi pierd din strălucire. Până a doua zi dimineaţa mă ofilesc complet şi apoi mor. Tu eşti însă recunoscut pentru florile tale care nu se ofilesc niciodată chiar dacă sunt tăiate. Să ştii, dragul meu crin, că frumuseţea pentru care mă invidiai mai devreme este o minune care durează doar nouă zile.”