Într-o zi o vulpe vicleană se plimba prin pădure. La un moment dat i s-a făcut foame și a plecat să caute ceva de mâncare. Vulpea era atât de flămândă încât nici nu mai putea merge. Dintr-o dată însă, aceasta zări pe acoperișul unei case de la marginea pădurii, un cocoș.
Cum a văzut cocoșul, vulpea începu să viseze cu ochii deschiși cum se va înfrupta din el. S-a decis să facă orice pentru a înhăța cocoșul ca să îl mănânce. Așa că a pus la cale rapid un plan pentru a-l face pe cocoș să coboare jos de pe acoperiș, pentru a-l putea mânca apoi.
Vulpea s-a prefăcut că este prietena cocoșului. “Vai, dragul meu prieten cocoș. Te văd în sfârșit după o perioada atât de lungă de timp. Parcă ești mult mai slab și puterile par să te fi lăsat. Vino jos și lasă-mă să îți iau pulsul, să văd ce este în neregulă cu tine”, îi spuse vulpea cea viclenă.
“Ai mare dreptate, draga mea prietenă! Mă simt epuizat și slăbit. Nici măcar nu mă pot da jos de pe acoperiș pentru a coborî până la tine, din cauza asta”, îi spuse cocoșul cel isteț vulpii care îi pusese gând rău.
Astfel, vulpea a realizat că cocoșul era prea isteț că să îl poată ea păcăli. Atunci cocoșul a început să râdă zgomotos. Vulpea s-a simțit complet stânjenită de planul său și a rupt-o la fugă cât de repede a putut, înapoi spre pădure.
Lasa un comentariu