Un iepure era foarte popular în rândul altor animale care nu îşi mai dădeau rândul să pretindă că îi sunt prietene.
Într-o zi, în timp ce se plimba prin pădure, iepurele a auzit nişte câini de vânătoare că se apropiau de el. Sigurul său gând a fost atunci să scape şi era convins că, având atât de mulţi prietni, se va putea baza pe ei.
Iepurele s-a dus în grabă la un cal şi l-a rugat să îl care în spate pentru a scăpa de câinii de vânătoare. Calul l-a refuzat, spunându-i că are ceva important de făcut pentru stăpânul său.
Iepurele a plecat în fugă la un taur sperând că acesta va ţine câinii la distanţă, însă şi taurul a refuzat să îl ajute: „Îmi pare rău, dar am o întâlnire importantă cu o domniţă. Sunt sigur că te va ajuta prietena noastră, capra”.
Capra însă s-a temut că o va păţi şi ea şi a făcut un pas înapoi în a-l ajuta pe iepure.
Berbecul părea acum singurul dintre prieteni care l-ar pute ajuta, aşa că a plecat în grabă să îi spună ce necaz are. Berbecul i-a spus: „ Altădată, prietene. Nu îmi place să mă bag în astfel de probleme, mai ales că nu e de glumă cu aceşti câini de vânătoare. La fel cum mănâncă iepuri, la fel mănâncă şi oi.”
Ultima speranţă a iepurelui era viţelul, aşa că s-a dus în grabă la el. Acesta i-a spun că regretă, dar nu poate să îl ajute, pentru că nu îi place să ia asupra lui o asemenea responsabilitate, mai ales că au fost atât de multe animale care au refuzat să îl ajute.
În tot acest timp, câinii de vânătoare se apropiau şi iepurele a fugit cât l-au ţinut puterile din calea pericolului.
Iepurele a scăpat cu bine şi a înţeles o lecţie foarte importantă. Cine are mulţi prieteni, de fapt nu are niciunul.
Lasa un comentariu