Lângă Tokio trăia un vestit războinic Samurai, care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.
Într-o după–amiază, un luptător – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, aştepta până când adversarulfăcea prima mişcare şi apoi contraatacă cu viteză.
Tânărul luptător nu pierduse încă nici o lupta. Auzind de reputaţia Samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-şi mari faima.
Toţi studenţii erau împotriva luptei, dar bătrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toţi în piaţă din centrul oraşului, iar tânărul a început să-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în direcţia lui, l-a scuipat în faţă, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat până şi pe strămoşii săi.
Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil. La sfârşitul după-amiezii, simţindu–se obosit şi umilit, războinicul a abandonat şi a plecat.
Decepţionaţi de faptul că maestrul primise atât de multe insulte şi provocări, studenţii l-au întrebat:
– Cum ai putut răbda atât de multă umilinţă? De ce nu ţi–ai folosit spadă, chiar dacă ştiai că ai fi pierdut, în loc să–ţi expui laşitatea în faţă tuturor?
– Dacă cineva vine la ţine cu un dar şi tu nu îl primeşti, cui aparţine darul? întreba Samuraiul.
-Celui care ţi l-a oferit, replică unul dintre discipoli.
– La fel şi cu orice mânie, insultă sau invidie, spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continuă să aparţină celui care le-a purtat.
În viaţă de zi cu zi sunt nenumărate situaţiile în care ne trezim prinşi fără să vrem în tot felul de situaţii nedorite.
Fiecare clipă îşi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne încurcă. Totul depinde de noi. Putem alege să acceptăm orice dar şi să ne lăsăm atraşi în jocul altora, sau să fim selectivi… şi să acceptămdoar acele daruri care ne ajută în creşterea noastră.
Lasa un comentariu