Câinele și cocoșul au plecat împreună să cutreiere lumea. Când s-a înserat, cei doi camarazi s-au oprit pentru odihnă. Cocoșul s-a urcat pe ramura unui copac, iar câinele și-a făcut un culcuș la rădăcina copacului.
Când a început să se crape de ziuă, cocoșul a început și el să cânte, așa cum îi e obiceiul.
Vulpea l-a auzit imediat și a venit în grabă sub copac, cu un plan în minte. Șireata vulpe a început să îl laude pe cocoș și să îl roage să coboare din copac, pentru că vrea să îi ofere un dar pentru glasul său extrem de frumos.
Atunci cocoșul i-a spus:
– Mai întâi trezește portarul, care doarme după gard. Să-mi deschidă el poarta și după aceea am să cobor.
Vulpea s-a năpustit degrabă să îl caute pe portar, încercând să îl păcălească cu aceeași gogorița. Dar câinele a sărit imediat din culcușul său și i-a făcut de petrecanie.
Frumoasa povestea