Un băieţel foarte bun şi blând nu voia cu niciun chip să mănânce varză. De fiecare dată când mama lui îi dădea să mănânce varză, el începea să se plângă şi făcea mofturi. Într-o zi, mama sa s-a hotărât să îl trimită la piaţă să cumpere o varză. Băieţelului nu i-a convenit deloc, dar în cele din urmă a plecat.
La piaţă, a cumpărat o varză, care nu era doar o varză bătrână, ci şi una care ura copiii. După ce s-au certat puţin, băiatul şi varza au plecat spre casă. Pe drum, în timp ce traversau un râu, amândoi au căzut în apa învolburată şi cu greu au reuşit să se salveze, urcându-se pe un buştean care plutea pe râu.
Acum erau nevoiţi să petreacă mult timp împreună şi când, în cele din urmă, s-au plictisit au început să converseze, să se cunoască mai bine, au jucat tot felul de jocuri şi în cele din urmă au devenit prieteni.
Vorbind cu noul său prieten, băieţelul a înţeles cât de important este să mănânci legume, mai ales atunci când eşti mic, şi cât de rău este să le refuzi şi să spui doar vorbe urâte despre ele. Varza a recunoscut şi ea că uneori are un gust mai puternic şi mai ciudat pentru copii. Aşa că au căzut de acord, că atunci când ajung acasă, băiatul să trateze varza cu respect, iar varza să facă tot posibilul să aibă gust de spaghetti.
Înţelegerea lor a dat rezultate. Mama a fost uimită să vadă cum băieţelul său era dornic să mănânce varza, iar el a pregătit cel mai bun loc ascuns din stomacelul lui pentru aceasta, exclamând bucuros: Ce spaghetti bune!
Lasa un comentariu