Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Poveste cu talc ( poveste populara )

Poveste cu talc ( poveste populara )
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Demult, trăia într-un sat un împletitor de nuiele. Trudea cu tragere de inimă la meşteşugul său şi trăia mulţumit alături de nevasta si de fiica sa.Intr-o zi, un înalt dregător care trecea călare, cu suita, prin acele locuri, văzu preafrumoasa fată umplându-şi ulciorul cu apă. Şi atât îi plăcu dregătorului chipul şi purtarea fetei, încât se gândi s-o ia de soţie. Trimise el, degrabă, peţitoare.

-Înaltul dregător vă face cinstea să o ceară pe fata voastră de soaţă, spuseră ele împletitorului de nuiele.
-Cinstea e mare, într-adevăr, iar despre dregător norodul vorbeşte numai de bine. Dar, înainte de a-mi da fata, vreau să ştiu dacă cel ce vrea să-mi fie ginere cunoaşte vreo meserie. Adică, dacă la o nevoie ar putea să-şi câştige traiul aşa ca mine.
-Ce gânduri ai, omule! se miră peţitoarele. El e ditai dregătorul. Ce-i trebuie lui meserie? E om bogat.

– Eu nu zic că nu-i aşa, numai că eu vreau ca ginerele meu să ştie o meserie trudnică, cinstită.
Cum înaltul dregător dorea mult s-o ia pe fată de soţie, se îmbrăcă în straie de om nevoiaş şi colindă pe la fel de fel de meşteşugari. Până la urmă, tot împletitul de nuiele învăţă şi, în scurt timp, izbuti să devină el însuşi meşter.

Aflând cum stau lucrurile cu ce! ce voia a-i fi ginere, tatăl fetei îşi dădu încuviinţarea şi nunta se făcu.

Nu trecu mult şi, prin intrigi, tânărul dregător pierdu bunăvoinţa domnitorului. El fu scos din înalta sa funcţie, iar averea i-a fost luată, încercă să dobândească o altă funcţie, dar nimeni nu îl asculta, de teamă să nu-şi atragă mânia domnitorului. Atunci îşi aduse omul aminte că ştie o meserie şi se apucă să muncească alături de socrul său. Tânărul lăudă, în sinea sa, bunul simţ şi dreapta judecată a socrului. Muncind cinstit, el se bucură de cinstea tuturor celor din jurul său, şi a trăit fericit până la adânci bătrâneţi.

12 comentarii

  1. Foarte frumos!Chiar este o poveste frumoasa.Talcul ei este simplu.Adica sta la mintea cocosului.Vrea sa zica ,ca orice ai fi (domnitor,primar,negustor,presedinte etc)trebuie sa sti o meserie care sa te tina toata viata.
  2. e chiar super ! trebuie ca orce om sa stie sa muceasca.dar e chiar cu inteles.
  3. e frumoasa povestea .Voi mati ajutat sa imi scriu povestea pentru scoala. multumesc.:*
  4. e frumoasa povestea .Voi mati ajutat sa imi scriu povestea pentru scoala. multumesc.:*
  5. Buna ziua,
    In ce carte pot gasi aceasta poveste?

Lasa un comentariu