Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Porumbiţa sălbatică şi isteaţă

Porumbiţa sălbatică şi isteaţă
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Odată, o porumbiţă sălbatică stătea cocoţată pe o rămurea şi privea în zare, aşteptându-şi soţiorul porumbel, care zburase în căutare de hrană. Cum privea ea, iată că o văzu pe cumătra vulpe care se apropia de copacul pe a cărui rămurea stătea. Şi când se apropie de-a binelea, vulpea îi vorbi.

– Ce faci, porumbiţă? Singură? Nu vrei să-ţi ţin de urât până ţi-o veni porumbelul înapoi? Am să-ţi dau o veste mare, sau ai şi aflat-o?

– Nu ştiu nimic. Ce s-a întâmplat? întrebă porumbiţa.

– Cum, nu ştii? S-a făcut pace între toate animalele şi păsările din lume! Acum orice animal sau orice pasăre, cât de mică ar fi ea, poate sta liniştită lângă orice animal sau pasăre cât de mare sau feroce i s-ar părea, căci nimeni nu are voie să mai atace, spuse şireata vulpe. Dar neîncrezătoare şi prevăzătoare, porumbiţa nu se lăsă înşelată atât de repede, ci continuă să se uite în zare după porumbelul ei.

– Nu cobori? Ce tot priveşti într-acolo? nu se lăsă vulpea.

Ca să scape de ea, porumbiţa răspunse iute:

– Tocmai mă uitam la cei doi lupi puternici cum fugăresc o soră de-a ta. Şi parcă s-ar îndrepta spre copacul ăsta!

Citește și:   Păstorul şi hoţul (poveste albaneză)

– Pesemne că nici ei n-au auzit vestea cea mare, mai apucă să răspundă vulpea, şi o zbughi într-o goană disperată şi nu mai trecu multă vreme pe la porumbiţă.

Articole interesante

Lasa un comentariu