Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Pisica si rasul, poveste chineza

Pisica si rasul, poveste chineza
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Odinioară, pisica şi râsul trăiau laolaltă, ca nişte neamuri adevărate. Pisica îl învăţa pe râs tot felul de lucruri. Într-o zi îi spuse:- Oamenii au foc, am să merg să le cer, ca să ne fierbem şi noi mâncarea.

Şi plecă în sat, după foc. Oamenii o primiră bucuroşi şi o poftiră în casă. Aici simţi mirosul grozav de îmbietor al orezului care fierbea în oale. Tare ar mai fi gustat din el, dar orezul nu era încă fiert. Pisica luă un lemn aprins ca să-şi facă foc şi plecă spre pădure. Când ajunse destul de departe de sat stinse lemnul şi se întoarse iar la oameni, spunându-ie că se stinsese pe drum. Dar orezul nu fiersese încă. Luă iarăşi un lemn de pe foc şi porni spre casă, dar pe drum îl stinse din nou: şi-a tot făcut aşa până ce orezul s-a fiert.
Oamenii o poftiră la masă şi ea se aşeză bucuroasă.

„Ce gustos este! gândea pisica sorbind din fiertură. Tare buni sunt oamenii şi grozav ştiu să gătească.” Şi, uitând de foc, se întoarse în grabă acasă şi-i spuse râsului:

– Oamenii sunt foarte pricepuţi şi primitori, hai să trăim printre ei.

Râsul nu vru să plece, ba încercă s-o oprească şi pe pisică. Atunci pisica se hotărî să plece singură. Se apropie prietenoasă de râs şi-i spuse:

– Hai să te învăţ cum să te caţări în copac. Râsul, bucuros, făcu aşa cum l-a învăţat numai că pisica i-a arătat doar cum să urce, şi nu cum să şi coboare. Când a ajuns în vârful copacului, râsul nu mai ştiu ce să facă, iar pisica se strecură repede printre crengi, coborî şi fugi la oameni.

Râsul nu mai putu coborî din copac. Foamea îi sfâşia stomacul.
Până la urmă, nemaiputând răbda, sări pe crengile subţiri, cum văzuse că a făcut pisica, dar căzu cu capul în jos şi-şi frânse şira spinării la ceafă.

De-atunci râsul umblă cu capul în jos, îi chiorăie întotdeauna prin burtă, poate să se caţere în copaci, dar nu ştie să mai coboare.


3 comentarii

  1. it is very good.dar nu destul.pentru inceput este bine.mie mi-a folosit foarte mult.

Lasa un comentariu