A fost odată ca niciodată, pe când ursul era cel mai vorbăreţ dintre animale; într-o bună dimineaţă, a pornit-o el la drum spre locuinţa leului, regele animalelor, căci ştia el că leul era cam bolnav.
Pe drum se întâlni cu cumătra vulpe.
– Nu vii şi tu cumătră, o întreabă ursul, să-i facem o vizită leului, căci am auzit că e bolnav?
– N-ai decât să te duci. Eu am atâtea treburi de făcut, răspunse scurt cumătra vulpe.
Dar doar ce se despărţi de urs şi îşi aminti că în ultima vreme ursul devenise cam flecar şi începu să se teamă că ar pârî-o regelui animalelor, ceea ce nu-i convenea deloc. Aşadar, îşi schimbă ideea şi se îndreptă şi spre locuinţa leului.
Ea ghicise adevărul. De cum ajunse ursul, gâfâind de nerăbdarea de a-i împărtăşi leului cât mai grabnic răspunsul vulpii, îi spuse:
– Eu m-am grăbit să văd ce mai faci, rege al animalelor, dar vulpea, când am poftit-o şi pe ea, n-a vrut să vină, spunând că are treburi mai însemnate de făcut.
– O să-i pară rău vulpii! tună cu glasul lui feroce leul, uitând că este bolnav.
Dar chiar atunci, cine apăru în pragul casei? Vulpea.
– Respectele mele, preatemutule rege! începu ea cu glas mieros, mai prefăcut ca oricând. Am auzit că Măria-ta nu se simte tocmai bine şi m-am grăbit să vin, după ce am căutat mai întâi ceva ierburi tămăduitoare prin pădure. Şi se uită cu multă răutate la urs, căci era convinsă că o şi pârâse. Le vom fierbe pe toate într-o oală în care trebuie însă neapărat să fierbem şi vârful cozii de urs. Aşa mi-a spus mătuşa mea, vulpea cea bătrână, renumită pentru iscusinţa ei în a vindeca tot felul de boli.
– Da, şi eu am încredere în ea. Dar să vedem acum cât îmi este de devotat ursul! De ce să căutăm altul, când bunul meu prieten e chiar aici? zise leul.
Ursul simţi că nu avea scăpare. Răzbunarea vulpii era cumplită. Neavând încotro, lăsă pe slujitorii regelui să-i taie vârful cozii, ca să-i arate cât îi era de supus.
Dar din ziua în care rămăsese fără coadă, fiindcă flecărise mai mult decât trebuia, n-a mai scos o vorbă cu nimeni, ba chiar şi-a făcut o vizuină departe de toate celelalte animale şi din mare vorbăreţ a ajuns un mare ursuz.
Lasa un comentariu