Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Orbul şi şchiopul (poveste germană)

Orbul şi şchiopul (poveste germană)
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

A fost odată un om care avea o livadă cu mere. Ca el nu era altul mai iscusit în lume.

– Ce paznici mai potriviţi aş putea eu găsi să-mi păzească merele, decât un orb, care să nu le vadă cât de roşii şi de coapte sunt, şi un şchiop care să nu se poată căţăra la ele, chiar dacă le vede pârguite şi ispititoare?! Aşa gândea iscusitul stăpân al livezii.

Şi aşa şi făcu. Tocmi un orb şi un şchiop ca paznici ai livezii. După câtva timp, când merele arătau mai coapte şi mai ademenitoare ca oricând, iată că şchiopul se opreşte în faţa unuia dintre pomi cu mare admiraţie:
– Nicicând n-am văzut aşa mere frumoase! Ce-ar fi să luăm şi noi câteva? îl ispiti el pe orb.

– De ce-mi vorbeşti de ele? îl întrebă orbul. Eu nu le văd şi atunci nici nu mi-e poftă de ele.

– Am o idee nemaipomenită! Ascultă-mă! Tu mă iei în cârcă şi mergi cu mine după cum te îndemn eu. Şi lasă că eu întind mâna şi culeg câte un sac. Vrei să faci precum îţi spun?

– Mai e vorbă? răspunse orbul.

Şi în aceeaşi clipă şchiopul se urcă în spinarea orbului şi ajunse sub măr. Ceea ce au făcut ei în ziua aceea repetară mai multe zile în şir, până când stăpânul livezii începu să observe lipsa fructelor. Nebănuind însă ce se întâmplă cu ele, stăpânul se aşeză la pândă, încremeni văzând că tocmai paznicii lui etau hoţii şi nu putu să nu se minuneze: ”Iscusinţa a fost învinsă de viclenie! Iar eu, care mă credeam cel mai dibaci om de pe faţa pământului, iată-mă dus de nas şi prădat chiar de paznicii aleşi de mine: de un şchiop, care a mers pe picioarele unui orb, şi de un orb, care a văzut cu ochii unui şchiop.”

Lasa un comentariu