Într-o zi, Nastratin s-a înfruptat la un han dintr-o porţie de ficat gătit cu totul altfel de cum mâncase vreodată.
Şi cum îi plăcuse peste măsură noul fel de bucate, s-a grăbit să-i ceară hangiului reţeta şi ca să n-o uite, a scris-o iute pe un petec de hârtie.
În drum spre casă, a cumpărat nişte ficat proaspăt, nerăbdător să-şi gătească, a doua zi, gustoasa mâncare. Şi cum mergea el aşa, cu gândurile aiurea, fără să ia aminte la ce se petrece prin preajmă, un uliu, care-l urmărea mai demult, s-a lăsat în jos ca un pietroi, i-a înhăţat pachetul cu ficat din mână şi s-a depărtat în rotocoale tot mai largi.
-Degeaba, degeaba! i-a strigat Nastratin, trezit dintr-o dată din visare. Degeaba, tăicuţule uliu! Că tot n-o să mănânci din noul fel de bucate pe care l-am descoperit eu azi! Reţeta, uite-o, e la mine! Te-ai înşelat, tăicuţule, te-ai înşelat! şi flutură spre cer petecul de hârtie pe care l-a scris în han.
Lasa un comentariu