Nastratin Hogea şi turbanul

Odată, la târg, lui Nastratin i-a placut grozav de tare un turban.
-Cum îl dai? l-a întrebat pe negustor, luându-şi  aerul unui cumpărător serios.
-Ieftin ca braga, Hogea! Doar zece parale! a fost raspunsul.
-S-a făcut! Împacheteaza-mi-l iute, că-l iau!

Când să iasă din prăvălie, a dat cu ochii de o desagă numai bună pentru el.
-Dar traista asta, cum o vinzi?
-Ei, pentru un musteriu ca domnia-ta, o las tot la zece parale! a încercat sa-i intre în voie negustorul.
-Atunci, în locul turbanului, împachetează-mi desaga! hotărî Nastratin.
Apoi, a luat pachetul şi fără să deschidă punga, a părăsit prăvălia.

-Iartă-mă, Hogea, a strigat după el stânjenit vânzătorul, pesemne că de prea multe griji sau gânduri ai uitat să-mi laşi banii.
-Ce bani?! s-a mirat Nastratin. Nu ţi-am lăsat turbanul în locul traistei?
-Asta aşa-i, numai că nici turbanul nu l-ai plătit.
-Eşti nemaipomenit, bre, omule! îşi ieşi din  fire Nastratin. Ia te uită cu ce aiurit am intrat în cârd! Dar ce, ţi-am luat cumva turbanul, de îmi ceri să ţi-l plătesc?!Şi se depărtă, lăsându-l pe negustor zăpăcit cu totul.