Un ţăran a plecat la târg, luând cu el, spre vânzare, un lup, un ţap şi o varză.
Vrând să treacă un râu mare şade şi se socoteşte:
– Pe toate nu le pot trece deodată, nici chiar câte două nu voi izbuti, apa fiind prea lată. Dacă voi trece întâi lupul, ţapul îmi va strica varza. Dacă voi trece varza, lupul va mânca ţapul.
Se munci omul cu gândul şi porni la treabă. Trecu mai întâi ţapul.
– Până aici totul a fost bine. Acu, dacă voi trece varza, ţapul o va mânca îndată, dacă voi trece lupul, zilele ţapului se vor sfârşi. Vai, vai, ce marfă nepotrivită!
Dar nevoia te învaţă.
Luă ţăranul lupul, îl lăsă pe mal şi aduse ţapul înapoi. Lăsă ţapul şi luă varza, pe care o aduse lângă lup. Apoi duse, în sfârşit, şi ţapul lângă cei doi.
Omul, dacă se gândeşte,
Cu răbdare izbuteşte.
am incercat si eu cum zici tu si nu a mers. daca duceam primul pe tap era bine pana aici. dar cand il duceam pe lup, nu mai aveam timp sa las lupul si sa iau tapul pentru ca mi-l maca imediat ce punea piciorul pe pamant. si nici macar nu mai ajungeam sa las tapul si sa iau varza, si oricum daca as fi ajuns, mi-ar fi mancat tapul varza imediat ce-l dadeam jos din barca. deci nu e bine gandit. mai cauta