Jocul meu preferat

Andrei este un băieţel care locuieşte împreună cu părinţii săi. Este la şcoală şi, la fel ca altor copii i se pare destul de greu programul de şcoală şi activitatea de învăţare după şcoală. Uneori are atât de multe teme, încât nu mai are timp de joacă cu prietenii afară.

În puţinul timp pe care îl avea îşi deschidea televizorul şi se uita la desene animate. Aşa a ajuns să cunoască experimentele de laborator pe care le făceau nu ştiu ce personaje, luptele date de eroi care apără lumea şi multe altele. Puţin câte puţin a ajuns să îşi ocupe o parte tot mai mare din timpul liber uitându-se la desene animate. Atunci când venea vorba să îşi facă temele găsea tot felul de pretexte pentru a amâna. A ajuns astfel să aibă note mici la şcoală şi să-i pese tot mai puţin de ele.

– Andrei, nu se poate să stai atât de mult în faţa televizorului, acum ai şi alte preocupări, îi spunea mama.
– Încă puţin, mamă, ma lasă-mă câteva minute, răspundea Andrei.

Timpul trecea şi Andrei uitase că îi promisese mamei că se mai uită câteva minute. Şi acest lucru se repeta zilnic. Deşi se certa cu mama în repetate rânduri din cauza televizorului, lui Andrei nu-i păsa, se gândea doar cum să ajungă mai repedede la şcoală şi încă în timp ce se dezbrăca îşi aprindea televizorul.

Într-o zi, Andrei a venit acasă cu o notă foarte mică la matematică şi cu un avertisment din partea profesoarei de engleză. Mama a fost dezamăgită şi i-a spus că este timpul să se producă o schimbare. I-a interzis să se mai uite la desene animate înainte de a învăţa, de a-şi termina temele. Mai mult, i-a luat televizorul din cameră şi acum avea acces doar o oră pe zi la televizorul din sufragerie. Uneori îşi termina mai repede temele şi-i rămânea prea mult timp liber.

Denis, un vecin de-al său, l-a zărit la geam şi a venit să-l cheme să se joace cu el.

– Hai să te joci cu noi afară! îi spuse Denis.
– Nu vreau să mă joc cu voi, am eu ce să fac în casă, n-am nevoie de voi, răspunse Andrei.

Denis a plecat şi împreună cu ceilalţi au început să joace fotbal. Câteva zile au trecut astfel şi Andrei se plictisea din ce în ce mai tare fără televizor, aşa că a decis să meargă afară la copii să se joace.

S-au distrat foarte bine împreună şi din acea zi Andrei ajungea acasă şi muncea din greu să-şi termine temele şi să înveţe într-un timp scurt, dar suficient, pentru a-i rămâne timp să se joace cu prietenii. Distracţia cu aceştia şi notele bune pe care le lua la şcoală l-au făcut să uite de televizor şi de desene animate.