Într-o zi un băieţel s-a dus la şcoală. Băieţelul era mic, iar şcoala era mare. Într-o dimineaţă când baieţelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor:
– Astăzi o să facem un desen.
“Grozav”, a spus băieţelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Ştia să deseneze o mulţime de lucruri: lei şi tigri, pui şi vaci, trenuleţe şi vapoare. Şi şi-a scos cutiuţa cu creioane colorate şi a început să deseneze…
Dar profesoara a zis:
– Aşteptaţi! Nu începeţi înca!.
Şi a aşteptat pâna cand i s-a părut că toţi copiii sunt pregatiţi.
– Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.
“Grozav” s-a gândit baieţelul, căci îi plaăcea să deseneze flori. Şi a început să deseneze flori frumoase, şi le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
– Aşteptaţi, vă voi arăta eu cum să coloraţi. Şi a desenat o floare roşie cu o tulpină verde.
– Acum puteţi începe! a zis profesoara.
Băieţelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasă decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina şi a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era roşie, cu o tulpina verde.
Într-o altă zi, când baieţelul intrase în clasă prin uşa din curte, profesoara le-a spus copiilor:
– Astăzi o sa facem ceva din argilă.
„Grozav”, a spus băieţelul, căci îi plăcea să lucreze cu argila. Ştia să facă tot felul de lucruri din argilă: şerpi şi oameni de zăpadă, elefanţi şi camioane. Dar a aşteptat pâna ce toţi copiii au fost gata.
– Acum o să facem o farfurie, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea să facă farfurii de toate formele şi mărimile. Şi a început să facă farfurii de toate formele şi mărimile. Dar profesoara le-a spus copiilor:
– Aşteptaţi, vă arat eu cum se face!. Şi le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
– Aşa! Acum puteţi începe!, a zis profesoara.
Băieţelul s-a uitat la farfuria profesoarei şi apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Şi-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă şi mare ca cea făcută de profesoară. Şi foarte curând baieţelul a învăţat să aştepte şi să privească şi să faca lucruri ca cele făcute de profesoară, şi foarte curând n-a mai făcut nimic de unul singur.
Şi s-a întâmplat într-o zi ca băieţelul şi familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraş.
Şi băieţelul a trebuit să meargă la şcoală. Trebuia să urce nişte trepte înalte şi să meargă de-a lungul unui coridor lung pâna ajungea în clasa lui.
În prima zi de scoală profesoara le-a zis copiilor:
– Astăzi o să facem un desen!.
„Grozav”, a zis băieţelul, şi a aşteptat să-i spună profesoara ce să faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasă. Când a ajuns lânga băieţel i-a spus:
– Tu nu vrei să desenezi?.
– Ba da! a zis băieţelul.
– Ce desen facem?
– Nu ştiu pâna nu-l faci, a zis profesoara.
– Cum să-l fac? zise băieţelul.
– Cum îţi place ţie! raspunse ea.
– Să-l colorez cum vreau eu? a mai întrebat băieţelul.
– Cum vrei tu! a fost răspunsul ei.Dacă toţi aţi face acelşi desen , şi l-aţi colora la fel de unde aş sti care este desenul fiecăruia?
– Nu ştiu! zise băieţelul.
Şi a început să deseneze o floare roşie cu o tulpină verde…
Lasa un comentariu