Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
O pupăză moţată şi frumoasă în pene, gunoindu-şi ( murdărind ) cuibul, îl lăsă şi plecă în altă parte să-şi facă un cuib nou.- Ce faci aici, soro? îi zice cucul.
– Un cuib, nu se vede?
– Ba se vede, dar, parcă ai mai făcut, în primăvară, unul?
– Am făcut unul şi încă unul şi…degeaba: nu se mai poate sta în ele de necurăţenie.
– Dar, spune-mi, insistă cucul, năravul a rămas în acele cuiburi sau îl aduci cu tine? Că dacă vei veni cu nărav cu tot, degeaba îţi este lucrul. Îl vei umple şi pe acesta, ca şi pe celelalte, şi nu vei avea parte de el. Învaţă mai întâi să te lepezi de nărav şi apoi te apucă de treabă.
– Un cuib, nu se vede?
– Ba se vede, dar, parcă ai mai făcut, în primăvară, unul?
– Am făcut unul şi încă unul şi…degeaba: nu se mai poate sta în ele de necurăţenie.
– Dar, spune-mi, insistă cucul, năravul a rămas în acele cuiburi sau îl aduci cu tine? Că dacă vei veni cu nărav cu tot, degeaba îţi este lucrul. Îl vei umple şi pe acesta, ca şi pe celelalte, şi nu vei avea parte de el. Învaţă mai întâi să te lepezi de nărav şi apoi te apucă de treabă.
Pupăza se întoarse cu spatele către cuc, rotindu-şi creasta cea moţată.
Năravul din fire n-are lecuire.
2 comentarii