Se spune că un cocoş mergea să îşi viziteze rudele care trăiau, undeva, departe, şi să se închine la mormântul unchiului său. Pe drum se întâlni cu o vulpe. De cum îl văzu, şireata îşi pusese în gând să îl jumulească. Ea se apropie de cocoş şi-i vorbi cu glas mieros:
─ Încotro, cocoşelule?
─ Mă duc să mă închin la mormântul unchiului meu.
─ Merg şi eu. În doi drumul o să ni se pară mai scurt şi nu o să ne fie urât.
Cocoşul îşi dădu seama de viclenia vulpii şi zise:
─ Dacă mergi şi tu, nu vom mai fi doi, ci trei, cu tovarăşul meu de drum, câinele, care vine din urmă.
Cum auzi una ca asta, vulpea se sperie şi spuse:
─ Am glumit… Cum să merg cu voi, când am atâtea treburi de făcut? adăugă ea şi plecă grăbită.
Astfel, cocoşul a scăpat viu şi nevătămat din ghearele vulpii datorită isteţimii sale.
4 comentarii