Cine râde la urmă, poveste populara

3
Doi tineri zoreau să ajungă în vârful muntelui. Pe la jumătatea urcuşului ajunseră din urmă un bătrân, care urca încet şi chibzuit.-Ce faci, moşule, ţi-o iau melcii înainte! râseră cei doi tineri, trecând în pas vioi pe lângă el.

Tinerii ajunseră desigur cu mult înaintea moşneagului. Dar erau atât de obosiţi, încât nu se mai atinseră de merinde. Se lungiră lângă o stâncă si adormiră buştean.

Cu puţin înaintea asfinţitului, ajunse şi moşneagul. Strânse câteva crengi şi un braţ de cetină şi işi întocmi un adăpost. Aprinse un foc mic, îşi încălzi cina, mâncă şi se culcă.

Toată noaptea plouă cu găleata. Merindele celor doi tineri fură luate de torenţi, iar ei udaţi până la piele de picăturile dese şi reci. În zori, rebegiţi de frig şi înfometaţi, zăriră coliba moşneagului în apropiere. Îndată alergară să se încălzească la foc şi să ceară de mâncare.

-Aşa mi-aţi ajuns, vitejilor? îi dojeni bătrânul. Nu ştiaţi: graba strică treaba! Şi cine râde la urmă, râde mai bine!



3 comentarii

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?