Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Bufniţa şi corbul (poveste bulgară)

Bufniţa şi corbul (poveste bulgară)

Cândva, în vreme îndepărtată, bufniţa se îndeletnicea cu vopsitul penelor. Toate păsările veneau la ea să şi le vopsească, fiecare după cum i se năzărea. Toate, în afară de corb, care avea penele de un alb nepângărit.

Dar, într-o bună zi, plictisit şi obosit de albul propriilor lui aripi, se duse la bufniţă, rugând-o să-i vopsească şi lui penele în ce culoare va crede ea de cuviinţă. Bufniţa, jignită într-un fel că el fusese singura pasăre care nu venise la ea până atunci ca să-i vopsească penele, se gândi la o mică răzbunare.

– Ce culoare crezi că ţi-ar veni mai bine? îl întrebă şireata bufniţă pe clientul ei, corbul.
– Mă las în seama gustului tău, preaiscusită bufniţă. Ţi-au lăudat măiestria toate păsările în cor, îi răspunse, încrezător în talentul ei, corbul.

Dar bufniţa, dă-i, dă-i, cu pămătuful ei de pene în vopseaua neagră. Şi, făcându-i penele catran de negre, îi spuse:

– Culoarea ta va fi unică în lume. Nicio pasăre nu va mai avea asemenea culoare. După ce-ţi vopsesc şi ultima pană, o să arunc vopseaua ca să rămâi singurul colorat astfel, îl linguşi bufniţa.

– Mă simt măgulit, îi răspunse corbul.

Şireata bufniţă era încântată de isprava ei. Corbul, în schimb, când se privi, rămase uluit.

– De ce ai ales culoarea asta mohorâtă?
– N-ai spus tu că eşti plictisit de atâta alb?

– M-am gândit că negrul acesta nu-l are nicio pasăre şi că vei fi mândru de asemenea culoare, care impune respect şi teamă, răspunse iute bufniţa.

– Respect… repetă trist corbul, înţelegând într-un fel, mica răzbunare a bufniţei.

Dar nici bufniţa n-a rămas veselă după asemenea ispravă, căci de-atunci e îmbufnată şi zboară numai noaptea, când n-o vede nimeni şi, mai ales, când corbii dorm.

Lasa un comentariu