Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Bătrânica şi spiriduşul (poveste irlandeză)

Bătrânica şi spiriduşul (poveste irlandeză)
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Într-o bună zi o bătrânică se plimba pe afară când a auzit un zgomot uşor.
Poc, poc, poc! Poc, poc, poc!

„Mă-ntreb ce poate fi,” a zis bătrânica.

S-a furişat în spatele unui copac şi de acolo, spre marea ei surpriză, a văzut un spiriduş îmbracat în haine verzi. Acesta lovea cu un ciocan micuţ, făcând pantofi pentru alţi spiriduşi şi zâne mititele.

Bătrânica l-a apucat pe spiriduş de gulerul hainei.

„Te-am prins, Domnule Spiriduş!” a strigat ea.
„Într-adevar m-ai prins,” a spus calm spiriduşul. „Dar îti multumesc dacă îmi dai drumul să mă pot întoarce la treaba mea.”
„Ooo, nu,” a spus bătrânica. „Nu înainte să-mi spui unde-ţi este oala cu aur. Toata lumea ştie că atunci când prinzi un spiriduş el trebuie să-ţi arate unde-i este îngropată oala cu aur.”

Spiriduşul a râs. „Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i aşa? Foarte bine. Urmează-mă atunci şi-ţi voi arăta unde se afla îngropată.”

Spiriduşul a pornit-o înainte urmat de bătrânica care se ţinea strâns de haina lui.

Într-un final au ajuns într-un câmp unde creşteau sute de tufişuri. Spiriduşul a arătat spre unul dintre ele şi a spus, „Sapă sub acest tufiş şi vei găsi tot aurul pe care ţi-l doresti.”

Bătrânica s-a uitat la pamântul tare. „Trebuie să mă-ntorc acasă şi să iau o lopata,” a spus ea. „Dar mai întâi am să leg de tufiş eşarfa mea cea roşie. Aşa voi şti unde să sap când mă-ntorc cu lopata.”

„Bună idee,” a spus spiriduşul cu o sclipre în ochi. „Să te bucuri de aurul ce-l gaseşti!” şi fâcand semn cu mâna, spiriduşul a dispărut.

Bătrânica a alergat spre casă şi a luat o lopata. Pe drumul înapoi s-a gândit cum să cheltuiască aurul ce-l va găsi.

Dar când a ajuns din nou în câmp, ochii i s-au mărit de surpriză. In locul unei singure eşarfe roşii, a văzut sute la fel. Fiecare tufiş avea o eşarfă roşie legată de el!

„Ooo, nu!” a strigat bătrânica. „Spiriduşul acela m-a păcălit! Nu pot săpa sub toate aceste tufişuri. Acum trebuie să mă-ntorc acasă fără oala mea cu aur.”

Şi asta a făcut.

8 comentarii

  1. foarte frumoase sunt povestile fetitele mele sunt super ancantate de ele le asteptam pe urmatoarele va multumesc
  2. POVESTILE SUNT MINUNATE. FETITELE MELE SUNT INCANTATE CAND LE CITESC.SUCCES IN CONTINUARE SI MULTUMIM
  3. Multumim de povesti. Ma bucur de doua ori. Intai ma bucur eu de ele citindu-le, apoi ma bucur ca i le citesc fiicei mele. Invatam din fiecare istorioara ceva: ne bucuram, ne intristam, ne inspiram pentru compuneri la scoala. Va dorim sa aveti cititori multi, multi …
  4. Foarte frumos sper sa o vada cati mai multi oameni!!

Lasa un comentariu