Într-una din zile un negustor de produse lactate, primește o invitație de a se prezenta la judecatorie pe data de cutare și cutare, fiindu-i intentat un proces de către brutar.
Omul era foare îngrijorat și pana la data procesului nu-și mai gasea liniștea. Se tot întreba cu ce o fi învinuit.
Brutarul însă știa. Și înca cum…Îl tot bănuia pe lăptar că îl înșeala la cântar atunci când cumpără de la el unt.
Așa că nu o dată, după ce lăptarul îi aducea kilul de unt și pleca, imediat cântărea marfa, în prezența unor martori.
Într-adevăr, bănuielile sale erau justificate.
Ba primea 900 grame, ba 800 grame, au fost cazuri când a primit și 750 grame de unt în loc de un kilogram.
În ziua judecății, judecătorul îl întreabă pe negustorul de lactate:
-Spune, dumneata ai cântar cu care să cântărești untul ce-l vinzi?
-Nu, domnule judecator. Nu am.
-Păi atuncea cum pretinzi că vinzi untul cu kilul?
-Păi, să vedeți, eu am o balanță. Pun pe o parte a balanței kilul de pâine ce îl cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte, pun unt, până ce balanța se echilibrează.
Morala.
În viață primești ce dai.
Lasa un comentariu