Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Bacalaureat, de I.L.Caragiale

Bacalaureat, de I.L.Caragiale
Când ies de dimineaţă din casă; o trăsură din trap mare intră pe strada mea; în trăsură, madam Caliopi Georgescu, o bună prietină. O salut respectos. Cum mă vede, opreşte trăsura, înfigând cu putere vârful umbreluţei în spinarea birjarului.— Sărut mâna, madam Georgescu, zic eu, apropiându-mă.
— La dumneata veneam! răspunde cucoana emoţionată.
— La mine?
— Da… Te rog să nu mă laşi!
— Să nu mă laşi! Trebuie să-mi faci un mare serviciu amical… La nevoie se arată amiciţia: să vedem cât ne eşti de prietin!
— Cu cea mai mare plăcere, madam Georgescu, dacă pot…
— Poţi!… să nu zici că nu poţi!… ştiu că poţi!… trebuie să poţi!
— În sfârşit, ce e? de ce e vorba?
— Dumneata cunoşti pe… Ştiu că-l cunoşti!
— Pe cine?
— Ţi-este prietin… ştiu că ţi-e prietin! să nu zici ca nu ţi-e prietin!…
— Cine?
— Popescu, profesorul de filosofie.
— Suntem cunoscuţi, ce e drept; dar chiar aşa buni prietini, nu pot să zic.
— Las’ că ştiu eu…
— Ei?
— Ei! trebuie numaidecât să te sui în birje cu mine, să mergem la el, să-i vorbeşti pentru Ovidiu.

Cititorul trebuie să ştie că madam Caliopi Georgescu are trei copii — Virgiliu, Horaţiu şi Ovidiu Georgescu. Virgiliu este în anul al treilea la Facultatea de drept, Horaţiu în al doilea, şi Ovidiu vrea să intre în anul întâi, la aceeaşi facultate. Ovidiu trece acuma examenul sumar de şapte clase liceale, şi, cu toată bravura lui, pe cât spune cocoana Caliopi, după ce a biruit toate obiectele, s-a-nţepenit la Morală.

— Închipuieşte-ţi, zice mama emoţionată. Să-l persecute pe băiat! să-i zdrobească băiatului cariera!… Cum este el simţitor, e în stare să se prăpădească… Ştii ce mi-a zis? „Mămiţo, dacă pierz un an, mă omor!…” E în stare, cum e el ambiţios… închipuieşte-ţi, să-i dea nota 3, şi lui îi trebuie 6… Şi la ce? tocmai la Morală… Acu, dumneata îl cunoşti pe Ovidiu de când era mic… Ştii ce creştere i-am dat!…
— Ei! bravo!
— Auzi, tocmai la Morală… Suie-te, te rog.

Şi, zicând acestea, cucoana îmi face loc lângă dumneaei în trăsură.
— N-ar fi fost mai bine, madam Georgescu — zic eu — să fl mers d. Georgescu în persoană la profesor?… Ştiţi…, d. Georgescu, om cu greutate… ca tată, altfel… Eu… de… străin…

— Aş! ţi-ai găsit! Georgescu! nu-l ştii pe Georgescu ce indiferent e cu copiii? Daca ar fi fost după Georgescu, nici Virgiliu, nici Horaţiu n-ar fi fost în facultate… Despre partea lui Georgescu, rămâneau băieţii fără bacaloriat!… Suie-te, te rog!
— Dar nu e nevoie de trăsură, madam Georgescn, mă duc pe jos.
— Vai de mine! daca avem trăsură… Suie-te, [te] rog…

A trebuit să mă sui, şi am plecat.
— Unde mergem? întreb eu pe cucoana Caliopi.
— La profesorul…
— Nu ştiu unde şade…
— Ştiu eu… ce-ţi pasă! La dreapta, birjar!

Şi cucoana loveşte tare cu umbreluţa peste braţul drept al birjarului.
— Mână mai iute!

Loveşte la stânga, loveşte la dreapta, apoi iar la dreapta, apoi la stânga; în fine, înfige iar vârful în spinarea birjarului, care opreşte.

— Uite — zice madam Georgescu — căsuţele ale galbene de lângă băcănie; intri în curte, casele din fund, la dreapta… Acolo şade… Eu te aştept aici.

Mă dau jos din birjă şi pornesc, ridicând rugi călduroase la cer, să dea Dumnezeu să nu fie acasă d. profesor de filosofie. Intru, ajung la locuinţa lui, bat. Cerul n-a voit s-asculte rugile mele: d. profesor este acasă… Cum să încep? Să-l iau pe departe… zic:

— Frate Popescule, ciudate sunt şi programele şi regulamentele şcoalelor noastre: prea se dă o importantă egală tuturor obiectelor de studiu, şi asta este dăunător mersului, adică, vreu să zic, progresului; căci, în definitiv, ce vrea să facă şcoala din tinerile generaţiuni, cari vin şi caută, mă-nţelegi, o cultură sistematică, pentru a deveni cetăţeni utili, fiecare în ramura sa de activitate socială?…

Profesorul se uită la mine aiurit, fără să-nţeleagă. Eu urmez…

— Bunioară, am văzut absurdităţi în şcoalele noastre; am văzut copii cu excelente aptitudini la studii, condamnaţi a sta un an repetenţi, fiindcă n-au avut notă suficientă la muzică sau la gimnastică… înţelegi bine că un an de întârziere, pentru inaptitudme la muzică sau la gimnastică!… Dar asta, trebuie să convii şi dumneata, e tot aşa de absurd ca şi când ai împiedica pe un tânăr dispus să înveţe Dreptul, să piarză un an, fiindcă nu e tare la Morală… Ce are a face Morala cu cariera de avocat, pe care vrea tânărul să o îmbrăţişeze?… Ba nu, spune d-ta!

Profesorul holbează ochii la mine şi mai aiurit… Văzându-l aşa, îmi zic: „nu merge! nu merge cu sistema mea pe departe! trebuie apucat boul de coarne!”

— Uite, frate Popescule, să lăsăm chestiile de principiu. Ştii de ce am venit la d-ta?
— Ba!
— Am venit să te rog să dai lui Ovidiu Georgescu — pe care l-ai examinat ieri la Morală şi i-ai dat nota 3 — să-i dai nota 6…
— !
— Să nu zici că nu poţi!… ştiu că poţi! trebuie să poţi!
— Atunci trebuie să le dau la toţi…
— Să le dai la toţi!
— Bine, dar…
— Să nu zici că nu poţi!… Ştiu că poţi! trebuie să poţi!… să le dai la toţi! Sunt toţi copii de familie bună!

Profesorul — e şi el om de familie bună – zice:
— Bine! dacă sunt de familie bună, vom cauta să le dăm la toţi nota 6.
— Îmi promiţi?
— Pe onoarea mea de profesor!

Am plecat încântat. Madam Georgescu mă aştepta foarte nerăbdătoare:
— Ei?
— Ei, le dă la toţi.
— Cum, la toţi?
— Fireşte… fiindcă toţi sunt de familie bună.
— Cum, de familie bună?
— Ca Ovidiu.
— Nu-nţeleg.
— Le dă — zic eu — notă bună la toţi băieţii.
— Şi lui Ovidiu?
— Mai ales… Le dă nota 6 la Morală, pentru că toţi sunt de familie bună.

După-amiazi, primesc de la madam Georgescu o scrisorică, prin care mă anunţă că Ovidiu a obţinut nota dorită si mă roagă să iau prânzul deseară la dumnealor. Se-nţelege că n-am lipsit a profita de graţioasa invitaţiune.

A fost o masă splendidă. S-a băut şampanie în sănătatea lui Ovidiu Georgescu, urându-i-se o strălucita carieră. Cocoana Caliopi, în culmea fericirei, a sărutat cu toată căldura pe iubitul ei prâslea, cu examenul căruia s-a încheiat deocamdată palpitaţiile ei de mamă.

— Uf! mi-a zis norocita matronă română, oferindu-mi un pahar de şampanie; am scăpat! Am dat şi bacaloriatul ăsta!

34 comentarii

  1. este un articol mic,dar destul de interesant
  2. As vrea sa facetzi si povestiri (de ex povestirea la Bacalaureat, de I.L.Caragiale) 😀
  3. imi place,dar e cam indrazneata doamna Georgescu,iar de Ovidiu ce sa mai zic e chiar foarte prost
  4. mie imi trebuia povestirea…orikm si asta ma ajuta k macar am citit si stiu despre ce este vorba,,doar ca trebuia sa prezint rezumatul la scoala pe maine:(
  5. Nu e prea bun eu vroiam referat ma uta dar….mai bine caut altceva
  6. Povestea asta mi sa parut super tare si mi sa parut comic cum lovea cucoana cu umbrela pe bijarL:)
  7. DAR DDC NU PUNETI REZUMATUL ASTA TRB LA COPII LA SC BAI FRATILLOR
  8. Tare povestire ce spuneti care sunt obiceiurile proaste?
  9. a fost foarte frumos ma bucur……….. eu am 10 ani si trebuie sa fac scenete la sc am fost rugata sa gasesc sunt foarte fericita ca am gasit
  10. e tare sa citesti…bn nu toate povestile:D:D….unele st chiar naspa.;-)))):*
  11. e tare povestea…..dar nu toate st lafel..:D..sh xcum nu e ff lunga:d;-)))))
  12. imi trebuie povestea. totusi dragalasa
  13. nu cred ca este tot dar eu vream povestirea totusi amuzant cum sa desfasurat tot
  14. Interesant…….mi-a plăcut foarte mult!!!!!!!!
  15. Mda multumesc imi trebuia la scoala pt. a face rezumatul dar a fost usor sa il fac
    Multumesc din nou
  16. eu am avut nevoie doar de un fracment si ar fi foarte bine daca as putea gasi mai multe texte in totalitate pe net 😀
  17. da a fost frumos…
    Dar si eu vroiam povestirea :))
    Dar asta e merge si asta
  18. Mi-e imi trb compunerea si e si scruta!Foarte Buna!:)

Lasa un comentariu