Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

La scaldat, de Ion Creanga

La scaldat, de Ion Creanga
Într-o zi, pe-aproape de Sânt-Ilie, se îngrămădise, ca mai totdeauna, o mulţime de trebi pe capul mamei: nişte sumani să-i scoată din stative; alţii să-i nividească şi să înceapă a-i ţese din nou; un teanc de sumane croite, nalt până-n grindă, aştepta cusutul; pieptănuşii în laiţă n-avea cine-i ţinea de coadă; roata şedea în mijlocul casei, şi canură toarsă nu era pentru bătătură! Ş-apoi, vorba ceea: Nu şedea, că-ţi şede norocul; ţevi de făcut la sucală; copil de ţâţă în albie, pe lângă alţii vro cinci-şase, care aşteptau să le faci demâncare. Treabă era acolo, nu încurcală; şi încă se cerea degrabă, căci venea cu fuga iarmarocul de Fălticeni, care acela este ce este. Şi mă scoală mama atunci mai dimineaţă decât alte dăţi şi-mi zice cu toată inima:— Nică, dragul mamei! vezi că tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăsul cela pe jos; şi eu asemene nu-mi văd capul de trebi; tu mai lasă drumurile şi stai lângă mămuca, de-i fă ţevi şi leagănă copilul; c-apoi şi eu ţi-oi lua de la Fălticeni o pălăriuţă cu tăsma ş-o curăluşă de cele cu chimeri, ştii colč, ca pentru tine!— Bine, mamă! dar, în gândul meu, numai eu ştiam. Toate ca toatele, dar la cusut şi sărăduit sumane şi mai ales la roată, mă întreceam cu fetele cele mari din tors; şi din astă pricină, răutăcioasa de Măriuca Săvucului, care, drept să vă spun, nu-mi era urâtă, făcea adeseori în ciuda mea şi-mi bătea din pumni, poreclindu-mă Ion Torcălău, cum îi zicea unui ţigan din Vânători. Însă pentru asta tot îmi era dragă, şi torceam împreună cu dânsa, la umbra nucului lor, câte-o movilă de drugi de canură, de mă săruta mama, când i le arătam seara acasă. Aşa ne duceam băieţii şi fetele unii la alţii cu lucrul, ca să ne luăm de urât, ceea ce la ţară se cheamă şezătoare şi se face mai mult noaptea, lucrând fiecare al său; cum torceam eu, de-a mai mare dragul pe întrecute cu Măriuca, şi cum sfârâia fusul roţii, aşa-mi sfârâia inima-n mine de dragostea Măriucăi! Martor îmi este Dumnezeu! Şi-mi aduc aminte că odată, noaptea, la o clacă de dezghiocat păpuşoi, i-am scos Măriucăi un şoarec din sân, care era s-o bage în boale pe biata copilă, de n-aş fi fost eu acolo. D-apoi vara, în zilele de sărbătoare, cu fetele pe câmpie, pe colnice şi mai ales prin luncile şi dumbrăvile cele pline de mândreţe, după cules răchiţică de făcut gălbenele, sovârv de umplut flori, dumbravnic şi sulcină de pus printre straie, cine umbla? Povestea cântecului:

Fă-mă, Doamne, val de tei
Şi m-aruncă-ntre femei!

Şi, scurtă vorbă, unde erau trei, eu eram al patrulea. Dar când auzeam de legănat copilul, nu ştiu cum îmi venea; căci tocmai pe mine căzuse păcatul să fiu mai mare între fraţi. Însă ce era să faci când te roagă mama? Dar în ziua aceea, în care mă rugase ea, era un senin pe cer şi aşa de frumos şi de cald afară, că-ţi venea să te scalzi pe uscat, ca găinile. Văzând eu o vreme ca asta, am şparlit-o la baltă, cu gând rău asupra mamei, cât îmi era de mamă şi de necăjită. Adevăr spun, căci Dumnezeu e deasupra! De la o vreme, mama, crezând că-s prin livadă undeva, iese afară şi începe a striga, de da duhul dintr-însa: Ioane! Ioane! Ioane! Ioane! şi Ion, pace! Văzând ea că nu dau răspuns de nicăieri, lasă toate în pământ şi se ia după mine la baltă, unde ştia că mă duc; şi, când colo, mă vede tologit, cu pielea goală pe nisip, cât mi ţi-i gliganul; apoi, în picioare, ţiind la urechi câte-o lespejoară fierbinte de la soare, cu argint printr-însele,şi aci săream într-un picior, aci în celălalt, aci plecam capul în dreapta şi în stânga, spunând cuvintele:

Auraş, păcuraş,
Scoate apa din urechi,
Că ţi-oi da parale vechi;
Şi ţi-oi spăla cofele
Şi ţi-o bate dobele!

După aceea zvârleam pietrele, pe rând, în ştioalna unde mă scăldam: una pentru Dumnezeu şi una pentru dracul, făcând parte dreaptă la amândoi; apoi mai zvârleam câteva, de încuiam pe dracul în fundul ştioalnei, cu bulbuci la gură; ş-apoi, huştiuliuc! şi eu în ştioalnă, de-a cufundul, să prind pe dracul de un picior, căci aşa ne era obiceiul să facem la scăldat, de pe când Adam-Babadam. După asta, mă mai cufundam de trei ori în rând, pentru Tatăl, pentru Fiul şi Duhul Sfânt, şi înc-o dată pentru Amin. Apoi mă trăgeam încetişor pe-o coastă, la marginea bălţii, cât mi ţi-i moronul, şi mă uitam pe furiş cum se joacă apa cu picioruşele cele mândre ale unor fete ce ghileau pânza din susul meu. Mai frumos lucru nici că se mai poate, cred! Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mâinile subsuoară, cum e omul necăjit, de după un dâmb din prund, aproape de mine. Dar eu n-o vedeam pe dânsa, căci eram în treabă. În totului tot, a fi trecut la mijloc vro jumătate de ceas, cât a zăbovit mama acolo, mai vro trei-patru de când fugisem de-acasă, ş-ar fi trebuit să înceapă a mi se pune soarele drept inimă, după cum se zice, căci era trecut de amiază. Însă eu, în starea în care mă aflam, fiind cuprins de fericire, uitasem că mai trăiesc pe lume! În sfârşit, mama, cât era ea de tare de cap, de la o vreme pierde răbdarea şi vine tiptil, în vârful degetelor, pe la spatele mele, când mă uitam la fete, cum vă spun, îmi ia toate hainele frumuşel de pe mal şi mă lasă cu pielea goală în baltă, zicându-mi cu năduh:

— Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ş-apoi atunci vom avea altă vorbă! Şi se tot duce.Ei, ei! ce-i de făcut, Ioane? Fetele de la ghilit, care văzură asta, numa-şi dau ghiont una alteia şi chicoteau pe socoteala mea, de răsuna prundul. Iară eu intram în pământ de ruşine, şi cât pe ce să mă înec, de ciudă ce-mi era. Şi din dragostea cea mare de mai dinioarea, îmi venea acum să le strâng de gât, nu altăceva. Dar vorba ceea: Poţi opri vântul, apa şi gurile oamenilor? De-aceea le-am lăsat şi eu pe fete să râdă, până li s-a duce gura la ureche, şi pândind vreme pe când şed ele plecate şi dau pânza în apă la ghilit, fac ţuşti! din baltă ş-o iau la sănătoasa; şi aşa fugeam de tare pe prund, de săreau pietrele, pe care le stârneam cu picioarele, cât mine de sus. Şi fuga, şi fuga, fără să mă uit în urmă, până ce dau între hudiţi, pe drumul care ducea la noi acasă. Dar nu merg pe drum, de ruşine să nu întâlnesc vrun om, ci sar în grădina lui Costache şi merg tupiluş prin păpuşoi; apoi într-o hudiţă, din hudiţă în grădină la Trăsnea, şi iar prin păpuşoi; şi când aproape să ies din grădină, mă simţesc câinii lui Trăsnea, şi la mine, să mă rupă! Ce-i de făcut? Auzisem eu din oameni că, dacă vrei să nu te muşte câinii şi să te lase în pace, cum îi vezi că sar la tine, să te tupilezi jos la pământ şi să-i laşi să te latre cât le place, fără să te urneşti din loc; căci ei bat cât bat şi, de la o vreme, te părăsesc şi se duc. Şi adevărat este, căci aşa am scăpat şi eu de câinii lui Trăsnea, atunci când am dat peste păcat cu ei şi ei cu mine. Noroc din cer până-n pământ că nu m-a prins melianul şi haramninul de Trăsnea, care avea mare ciudă pe mine, de cănd mă zăpsise în grădina lui la furat mere domneşti şi pere sântilieşti, căci m-ar fi snopit în bătaie. Ş-apoi numai asta mi-ar mai fi trebuit acum, cât eram de pricopsit! În sfârşit, după ce m-au lăsat câinii lui Trăsnea în pace, cum v-am spus, am sărit în răspintenele unui drum; de acolo, în grădină la noi, şi atunci mi s-a părut că mă aflu în sânul lui Dumnezeu. Şi merg eu acum fără păsare prin păpuşoi, până în dreptul ogrăzii, şi mă uit printre gard şi văd pe mama cum se da în vânt după trebi, când în casă, când afară; şi-mi era mai mare mila de dânsa, dar şi de pântecele meu cel stocit de apă încă îmi era milă. Vorba ceea: Milămi e de tine, dar de mine mi se rupe inima de milă ce-mi este. Şinemaiputând suferi foamea, încep a mărnăi ugilit printre gard: Mămucăi, iacată-mă-s! Ş-odată şi sar în ogradă, mă înfăţişez dinaintea mamei, aşa chipos cum eram, îi apuc mâna cu sila, o sărut şi zic, scâncind: Mamă, bate-mă, ucide-mă, spânzură-mă, fă ce ştii cu mine; numai dă-mi ceva de mâncare, că mor de foame! Vorba ceea: Golătatea înconjură, iară foamea dă de-a dreptul. Ea, atunci, cum e mama cu bunătate, se uită galeş la mine şi zice oftând:

— Bine-ţi şede, coşcogeme coblizan, să umbli lela pe drumuri în halul acesta şi să mă laşi tocmai la vremea asta fără leac de ajutor! Hai de mănâncă, dar să ştii că mi te-ai lehămetit de la inimă; doar să te porţi de-acum tare bine, să mai fiu ceea ce-am fost pentru tine; dar nu ştiu, zău! Şi, scurtă vorbă, văzând că m-am pus rău cu mama, îi juruiesc eu că ce-am făcut n-oi mai face. Apoi umblu tot cu binişorul pe lângă dânsa şi nu ies din cuvântul ei afară nici cu fapta, nici cu vorba, căci: Vorba dulce mult aduce; la trebi-s hărnicuţ cât se poate: derdicam şi măturam prin casă ca o fată mare, de n-avea mama grijă când se ducea undeva. Şi-ntr-o zi o văz că mă sărută şi-mi zice cu blândeţe:

— Dumnezeu să te înzilească, Ionică, dragul mamei, şi să-ţi dea de toate darurile sale cele bogate dacă te-i purta cum văd că te porţi de-o bucată de vreme încoace! Atunci eu, pe loc am început a plânge, şi bucuria mea n-a fost proastă. Şi mai multă mustrare am simţit în cugetul meu decât oricând. Şi de m-ar fi bătut mama cu toate gardurile şi de m-ar fi izgonit de la casă ca pe un străin, tot n-aş fi rămas aşa de umilit în faţa ei, ca atunci când m-a luat cu binişorul! Şi să nu credeţi că nu mi-am ţinut cuvântul de joi până mai de-apoi, pentru că aşa am fost eu, răbdător şi statornic la vorbă în felul meu. Şi nu că mă laud, căci lauda-i faţă: prin somn nu ceream demâncare, dacă mă sculam, nu mai aşteptam să-mi dea alţii; şi când era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă. Ş-apoi mai aveam şi alte bunuri: când mă lua cineva cu răul, puţină treabă făcea cu mine; când mă lua cu binişorul, nici atâta; iar când mă lăsa din capul meu, făceam câte-o drăguţă de trebuşoară ca aceea, de nici sfânta Nastasia, izbăvitoarea de otravă, nu era în stare a o desface cu tot meşteşugul ei. Povestea ceea: Un nebun arunc-o piatră în baltă, şi zece cuminţi n-o pot scoate. În sfârşit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată? Ia, am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu minte până la treizeci şi nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar şi sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca de când sunt, niciodată n-am fost!

135 comentarii

  1. imi place povestea dar era mai bine daca era La cirese …….NIAMI!NIAMI!NIAMI!
  2. Da sunt frumoase povestile lui Creanga de copil le -am citit si acum i-au trebuit la fiumeu la scoala sii-am citit,, la scaldat „sa amuzat de cuvinte si nazbitii . El a spus ca nu ar face asa, da a facut mai rau , a taiat cablu de telefon anu trecut , deci alte vremuri ,alte ideii ,mai grave. va salut.
  3. da….a fost frumos..puteti sa ma ajutati despre un articol de ion creanga la scaldat?
  4. super faina povestea intotdeauna Ion creanga a fost un adevarat povestitor.
    Daca vreti sa ma contactati intrati pe marius_bunuu_09 sau superstar_me_marius
    iduri d mes
  5. foarte frumoasa povestirea…si foarte interesanta..:D:)
  6. SUPER DRAGUTA !Este o amintire pe care nu o poti uita!
  7. fratilor voi nu vedeti ce e in ziua de azi?Violuri,ucideri in strada…dak in lok de asa ceva erau nazbatii deaste mici krek romanaia era in top…nu vedeti k copii din ziua de azi sunt niste rasfatati si alintati?uitativa ce se distrau atunci…super poveste…si amuzanta
  8. aceasta amintire este una din preferatele mele
    nu imi vine sa cred cate paripetii a avut copilaria lui ION CREANGA (NICA)
    BRAVO LUI ION CREANGA PT ACESTE SUPERBE AMINTIRI
  9. nu-mi place ….stiti dc? ptr ca am de facut rezumatul lui si expozitiunea
  10. nu-mi place ….stiti dc? ptr ca am de facut rezumatul lui si expozitiunea
  11. seste frumoasa ma amuza foarte mult dar cel mai mult mi-a placut cand sa du la furat
  12. este educativa si amuzanta m-a ajutat foarte mult
  13. bai nea dat aia sa facem la rom povestire nu mai bn bagati aici si-o povestirea????
  14. este foarte haioasa povestirea!cam urat din partea lui NICA!!
  15. Ii dragutza faza shi amuzanta cand te gandesti cate tampeni a facut NICA…….
  16. imi place dat trebue sa ti ajuti mai intii parintii caci ei pentru tine muncesc!!!
  17. Interesant,ce rusine a avut Nica cind a alergat a acasa gol
  18. Pacat de scriitorii autohtoni pe care ii avem si care cunosc limba Romana foarte bine ,o scriu asa cum trebuie,ne ofera povesti deosebite si intamplari din viata lor in care ne regasim si noi,iar cu toate acestea,face comentarii doar de dragul de a le face si scriem la un mod EXECRABIL,ignorand total gramatica limbii Romane
  19. foarte frumoasa !cea mai interesanta poveste a lui ion creanga
  20. :))asa bv nik daa-o in colo de sora mik ..nutrebuia sitzi cer scz:))
  21. E AMUZENTA POVESTEA SI EDUCATIVA DAR NAR TREBUI SA O LASE PE MAMA LUI SINGURA
  22. ION CREANGA A RANAS IN INIMILE NOASTRE CU DRAG
  23. frumos si in acelasi timp amuzant dar din partea lu nika ce sa zic si eu as face lafel
  24. este fooarte amuzanta pt ca mama lui nica i-a furtat si a ramas gol pusca 😀
  25. foarte tare dar…. De ce mai zicem noi acuma urat frumos ca oricum nu mai putem s-o indreptam:))) totusi un autor foarte bun ion Creanga
  26. mia plăcut exrtrem de mult povestirea aceasta şi cred că şi celorlalţi lea plăcut
  27. Mia placut povestea si ma ajutat sami fac tema 😀
  28. sper ca te-ai invatat minte Nica…

    noi nu am face acest lucru

    mama ta ce o fi crezut ?

  29. pai ce sa spun…imi place foarte mult povestea asta si o am lectura sa o scriu dar mi.e greu:|dar daca este asa de frumosa imi place sa-o scriu!!si succes la invata la tota lumea!:))
  30. nica a fost cel mai tare dar mie imi trebuia rezumatul
  31. Ion Creanga a fast un om bun care a scris multe pevestiri pentru copii.
    El era prieten cu Mihai Eminescu.
  32. ii fain dar imi trebuie rezumatu:((:((:((:((
  33. da mia placut povestea si ma ajutat sa-mi fac si rezumatul
  34. este ffoarte bun dar nu merita Ion creanga o batuta ci o cearta papeream mea este ca este povestit corect si scrie bine dupa sinmele ordinate este scrie bine foarte bine eu am 9-11 ani si imi doresc ca sa fiu un poet ca Ion Creanga voi nu ? daca vrei spuneti da daca nu spuneti nu ….. bine …. La revedere !
  35. inocenta vremurilor de odinioara.nica e copilul universal,amintirile lui sunt si ale noastre,chiar daca lumea s-a schimbat.le citesc copiilor mei aventurile lui nica ,si simt mirosul florilor de tei,vad strada neasfaltata si ploaia ce cadea cu bulbuci.unde esti copilarie?
  36. frumoasa povestea :*:*:*:*:*:*:*:((((((:(:(:(::(:(:(:
  37. haios dar el a facuto pe mama lui sau ea pe el???????????????????????????????????:-@:-@
  38. am si eu o intrebare.asta e chiar la scaldat?
  39. Frumusetea operei consta in farmecul intamplarilor copilariei
  40. Frumusetea operei consta in farmecul intamplarilor copilariei
  41. nica a fost cam obraznic,pt ca si-a lasat mama singura…….. si cu atatea treburi pe cap
    ce sa faci cand esti in acea clipa plangi de tristrte…………
    dar cand iti amintesti…..plangi de fericire
    si eu cand imi amintesc copilaria plang de fericire
    sunt CLAUDIA si am 11 ANI
  42. nica a fost cam obraznic,pt ca si-a lasat mama singura…….. si cu atatea treburi pe cap
    ce sa faci cand esti in acea clipa plangi de tristrte…………
    dar cand iti amintesti…..plangi de fericire
    si eu cand imi amintesc copilaria plang de fericire
    sunt CLAUDIA si am 11 ANI
  43. Cate peripetii a avut Ion Creanga in copilarie…Eu am citit toata povestea ,,Amintiri din copilarie” si cred ca e minunata. 😀
  44. imi place.bine a facut mama lui ionica ca ia luat hainele.
  45. bv Creanga este chiar bine facuta La Scaldat!! de inca ai mai trai………
  46. Ion Creaanga a fost un mare patriot roman da dc a murit ca mie imi placeau basmele lui si povestile este un scriitor tare renumit a ramas in inima mea saracul imi pare rau ca a murit era superb la facut basme si povesti
  47. suuper amuzant!dar nu e prea frumos din partea lui nica sa isi lase mama singura
  48. este frumoasa dar cam lunga miemi trebuia povestire asta e chiar povestirea dar miemi trebuie rezumatul stie cnva cum pot sa gasesc???
  49. aceasta lectura este foarte frumoasa si plina de amuzament mai ales cant ii ia hainele mama lui dar nu prea trebuia sracul cred ca a avut ogrooooooaza de zgarieturi de la taratul prin porumb. ACEST SCRIITOR VA RAMANE MEREU IN INIMA MEA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
  50. E frumos dar nu se face asta pentru ca e urat
  51. Sa stiti ca cel care a scris aceasta poveste e insusi Nica
  52. povestea afost frumoasa dar e urat ce a facut nica deci sa nu faceti si voi asa vreo data ok paaaaaaaaaaaa?
  53. O carte amuzanta , dar eu mi-as ajuta mama
  54. imi trebue 123 de ani ca sa in teleg

  55. foarte frumoasa mai ales ca nica era gol dar foarte frumii dae eu nu leam prea inteles cuvintele alea din popor dar am incercat si am putut
    frumiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii frummmmmmmmmiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

  56. Textul mult mia placut este interesant

  57. mie mi s-a părut scurtă și interesantă

  58. A fost super dar cam lunga! Respect pt Ion Creanga!

  59. Oameni buni,sunteți pe un site de literatură şi trebuie să scrieți corect. Pentru Dumnezeu,aveți grijă că vă faceți de râs.
    Nu o zic din răutate ; poate unii se grăbesc,dar alții nu cred că se grăbesc.

  60. Trb sa citim 😣😣😣😣😭😭😭😢😢😢😭😭😢😨😨😱

  61. extra frumoasa daca as putea ias da infinit de likeuri

Lasa un comentariu