Vara, de Elia David

Fără preget, vrăbiuţa
A sărit din cuibul ei,
Să astâmpere fuguţa
Pliscul celor mititei.Rândunica desenează
Zboruri în zig-zag, zglobii,
Frunza rochii noi probează,
De la verzi, la fistichii.

Vântul face exerciţii
De suflat în tot ce are
O perfectă rezonanţă –
Deocamdată trecătoare.

Picături din ploi de vară
Cad pe vârful unui nas,
Fericite-ntâia oară
C-au întors din drum un pas.

Mici insecte călătoare,
Trăind de pe azi pe mâine,
Şi-au găsit un loc sub soare,
Chiar sub zgarda unui câine.

Altele se duelează
În văzduh, cu săbii mici
Şi-n final atrizează
Pe o limbă de arici.

Dar e bine, încă-i vară,
Mai frumos de-atât ce este?

Poate-o toamnă,-o primăvară,
Sau o iarnă… de poveste.