Saracutul ( Din lumea lui Emil Garleanu )

Zboară el din floare-n floare?Zboară.
A găsit prilejul!
L-a luat, minune mare,
În excursie, vârtejul.

În bagaj, hârtii şi pene,
Frunze verzi, proaspăt strivite
De-un bocanc, nişte antene
De lăcustă, cam pleoştite,
Şi te miri ce-a mai aflat
Inutil, când s-a iscat,
Din senin, vârtejul…

Care
Şi-a mai şi cerut iertare
Că-s atâtea serpentine,
Încât, sincer, dacă-i vine
Să vomite, el îl lasă
Pe-un acoperiş de casă.

Mă rog,
Nu s-a nimerit
Cum a zis, l-a cam trântit.

Şi nu unde l-a rugat,
Ci pe-o uliţă, în sat.

Iar nu singur şi ferit,
Ci-ntre doi, ce s-au ciocnit,
Ţanţoşi, prima oară-n an:
Un cucoş şi un curcan.