Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Poveste cu o fetiţă care nu ştia să se poarte frumos

Poveste cu o fetiţă care nu ştia să se poarte frumos

Eram cu gândul la o poveste suavă,
când o fetiţă frumuşică, dar neastâmpărată foarte,
îmi atrase atenţia prin extraordinarul fapt
că nu ştia să se poarte.

Eu chiar nu mai văzusem până atunci
copii necivilizaţi –
pentru mine toate fetiţele erau nişte zâne,
iar băieţii… nişte cavaleri minunaţi!

Aşa de tare m-am speriat,
când, în mijlocul magazinului, s-a pus pe ţipat,
încât am vrut să apăs pe un buton, pe ceva,
ca să tacă,
sau măcar să i se ofere o acadea.

Nimic.

Fetiţa a strigat că mai ţipă un pic…
După care, dacă nu i se cumpără
jumătate din magazin,
adică fix jumătate din ceea ce îşi doreşte,
se apucă din nou de ţipat
şi nici că se mai opreşte!

Vă daţi seama ce poveste ar fi ieşit?

Cât aş fi plecat acasă de fericit?

Mie, de când mă ştiu,
mi-a lipsit întotdeauna curajul
să îmi inventez, monstruos,
personajul.

Dar atunci, atunci aş fi avut,
pentru prima oară în viaţa mea,
ca subiect de poveste,
o fetiţă atât de rea!

Din păcate, s-a potolit.
Şi alt copil care să ţipe în felul acela
– unde v-aţi ascuns? –

n-am mai auzit.

Lasa un comentariu