Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Palaria, de Elia David

Palaria, de Elia David
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

A fost odată o floare de păpădie foarte geloasă pe o ciupercuţă.
Şi ciupercuţa tot din acelaşi pământ răsărise, numai că ea primise la naştere, de la zânele naturii, o pălărie de toată frumuseţea.
Nemulţumită, păpădia se gândea numai la ziua în care, dintr-un smoc galben, o să-i crească părul lung de doi metri şi mătăsos. Măcar atât.
Dar părul i se decolora şi i se subţia, până devenea un puf şi cădea înainte să-i crească.

– Ciupercuţo, îşi făcu păpădia curaj într-o zi, tu de ce nu-ţi scoţi niciodată pălăria?
– Pentru că mi-e frică să nu mi-o fure cineva!
– Cine să ţi-o fure? Vezi pe cineva hoţ?
– Nu văd nimic, dar eu simt că e mai bine s-o ţin trasă bine pe cap şi pe ochi!
– Bine, dacă nu vrei să facem schimb, treaba ta!
– Dar tu… ce pălărie ai? fu curioasă ciupercuţa. E frumoasă?
Păpădia nu vru să mintă prea mult, aşa că răspunse cu jumătate de gură:
– Eu? Eu am acum o perucă. Pălăriile nu se mai poartă demult.

Cât s-a sucit şi s-a răsucit ciupercuţa…
Cât s-a necăjit că trăise în întuneric atâta vreme şi nu aflase ce mai e nou.
De aceea, ca să fie în pas cu moda, a zis hotărâtă:
– Poftim! Dă-mi peruca ta.
Păpădia îşi scoase peruca de puf, pe care tocmai o periase cu multa grijă.
Ciupercuţa îi dădu pălăria, deşi îi veni destul de greu să se despartă de ea.
Şi erau tare fericite amândouă că se păcăliseră una pe alta.

A doua zi, însă, când voiau să facă schimb înapoi, peruca… nu mai exista.

Iar pălăria…
Pălăria atârna atât de greu pe firul de păpădie, că nu putea să şi-o mai dea jos în nici un fel de pe cap.

1 comentariu

  1. o poveste frumoasa din care avem de invatat…

Lasa un comentariu