Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

O zi intunecata

O zi intunecata
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

A fost o dată o ploaie care s-a întâlnit pe stradă cu un copil.
Văzându-l cât de vesel şi de nepăsător trece pe lângă ea, ploaia a zis:- Astăzi o să fac să fii foarte trist.

– Nu poţi! a răspuns copilul, sigur pe el, dar mai ales pe bucuria lui.

– Ba da, pot. Şi o să stai numai în casă, cu draperiile trase, ca să nu îmi mai râzi în nas…

– Şi cum o să reuşeşti asta?

– O să fac să fie totul atât de cenuşiu pentru tine, încât aproape o să te îmbolnăveşti de tristeţe.

– Să crezi tu, ploaio! Pe mine lumea mă ştie că sunt senin şi îmi plac toate culorile…

– Da? Îţi plac toate culorile? Poate în blocul de desen, zise ploaia… şi-şi chemă cu un şuierat norii cei negri, care o slujeau fără să cârtească.

Băiatul era mut de uimire…

– Ce frumos! Cum ai făcut? Vreau şi eu…

Ploaia se simţi măgulită şi parcă i se mai înmuie niţel inima.

– Să-ţi explic?

– Cum, nu?

Şi începu ea atunci să-şi povestească pe îndelete, pic cu pic, sub umbrela pe care vântul o ţinea dreaptă, toate secretele… Şi chiar şi peripeţiile…

Şi unde era de râs, râdeau amândoi…

Iar unde era de plâns, copilul putea să verse liniştit câte o lacrimă, fiindcă oricum nu prea se mai observa…

1 comentariu

Lasa un comentariu