Ce știu musca și albina?
Fiecare, ale sale.
Una umblă prin gunoaie,
Alta, numai prin petale.
Una vede murdăria,
Căci din ea se-nfruptă doar,
Cealaltă e-n miezul florii,
Unde-i cupa cu nectar.
Musca ȋți ȋnșiră-anume
Locuri de mizerii pline.
De crini, frezii și zambile,
Afli, scurt, de la albine.
Una șade, nu se duce,
Sorbind mustul stricăciunii,
Alta strȃnge și-nmulțește
Grăuncioarele minunii.
De-ntrebi musca:‘n locul ăsta
Văzuși, tu, ceva curat?,
Ce-ți va zice? “O fi , poate,
Ȋnsă eu nu am aflat!”
Pe albină, cu mirare,
De-o oprești, spre-a o-ntreba,
Ce-ți va spune? “Pretutindeni!”
Și-nspre flori te va purta!
Lasa un comentariu