Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Fulgul indaratnic, de Elia David

Fulgul indaratnic, de Elia David
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

A fost odată, în căsuţa unui nor, în care mama zăpadă albea hăinuţele tuturor copiilor ei mici, mulţi şi drăgălaşi, un fulg de nea oleacă mai îndărătnic.De fapt, nu era îndărătnic, ci doar foarte, foarte tulburat de gândul că, dacă o să apuce să facă un pas în afara căsuţei, nu o să poată să se mai întoarcă niciodată.
Fiindcă niciunul dintre fraţii săi, care chiuiau acuma prin văzduh, în straiele cele de sărbătoare, nu avea să revină acasă…

Mama zăpadă îi zicea mereu:
– Trebuie să-ţi dai drumul şi tu, dacă vrei să cunoşti bucuria de-a fi…

– Eu vreau să cunosc bucuria de a sta cu tine, răspundea atunci fulgul cel subţirel, pe care nimeni nu îl putea convinge că este extraordinar să ningi…

Dacă văzu că nu reşeşte deloc să-l trimită în viaţă, mama zăpadă se gândi să consulte vântul:
– Uite, vântule, copilul ăsta al meu îmi dă de furcă…

– Sau poate că are inimioara cam slabă… zise vântul, a cărui asprime dispărea subit când se întâlnea cu Zăpada.

– Bine, bine, şi cum să-l ajut? întrebă ea.
M-am gândit că poate mi-l iei dumneata într-o zi şi-l înveţi să se bucure de zbor.

Dar vântul nu se lăsă înduplecat, fiindcă bucuria nu se învaţă.
Şi nici alegerea nu o poate face altcineva în locul tău.

– Mai lasă-l, zise cu glas huruit, de parcă ar fi fumat toată viaţa ascuns prin hornuri.
Încă nu i-a venit vremea să ia viaţa în piept.

Şi ea îl mai lăsă o zi, două, trei, până când se apropie primăvara şi fulgul îi zise:

– Cred că acum a venit vremea să fiu fericit.

Deşi zăpada suferea după fiecare copil care o părăsea, totuşi bucuria de a-i vedea împliniţi în menirea lor era de o mie de ori mai mare.
Aşa că zise:

– Du-te fiul meu.
Să dea Domnul să aduci lumină în ochii cui te-o mai zări!

– Mulţumesc, mamă! grăi fulgul.

Şi ieşi pe uşa căsuţei din nor, umplând singur întreg văzduhul…

Lasa un comentariu