Se aude că un cȃine,
Pe un altul vrȃnd să-l prindă,
Nimeri ȋntr-o-ncăpere
Cu pereții … din oglindă.
Ȋn odaia-ncăpătoare
Erau, astfel, nu doar el,
Ci și-o haită-nfuriată
De cȃini arătȃnd la fel.
Pace ȋntre ei, să fie
N-avea cum, amenințarea
Era vie-n ochii celui
Ce-și vedea numai turbarea.
Dȃnd să-l sfȃșie cu colții
Pe-adversarul presupus,
De-un perete-n mii de cioburi
Se izbi, căzȃnd răpus.
Iat’,-un cȃine, cum pieirea
Și-o află! Dac-ar fi dat
Din codiță, doar o dată,
Altfel s-ar fi ȋntȃmplat!
Lasa un comentariu