Florile tac pentru că,
dacă ar şti că pot să vorbească,
din adevăr în neadevăr, ar începe
să se mândrească
La început cu mătasea obrazului,
cu rochiile elegante în care s-au îmbrăcat,
apoi cu înălţimea ori bondocimea lor,
sau cu spinul “nevinovat”
Dar florile nu ştiu că pot să vorbească
şi atunci se exprimă şi ele
prin parfumul tăcerii… ce ajunge până la stele,
prin culoarea neştearsă a tainei
ce le iese mereu si mereu de sub mâneca hainei
Să obligi o floare să vorbească,
atunci când ea tace, într-un fel, pentru tine,
arată că nu ştii din ce sămânţă a răsărit
şi că nici puterea cuvântului nu o cunoşti
foarte bine
Lasa un comentariu