Sǎ fie frumoasǎ, fireşte,
asemeni celui care-o citeşte
Sǎ îţi vorbeascǎ despre câte-n lunǎ,
în fiinţe şi-n stele,
tocmai fiindcǎ şi tu te-ai gândit – mult –
la ele
Sǎ-ţi aducǎ în minte, aproape,
taine de dincolo de ceruri, de munţi
şi de ape,
fǎrǎ sǎ uite sǎ lase ceva
adânc liniştitor
în inima ta
Dacǎ nu are mirosul proaspǎt,
al ultimei fugite
din tipografie,
o carte nu poate sǎ îţi ofere
sentimentul recunoscǎtor, de libertate
şi bucurie
Şi nici sǎ îţi desluşeascǎ
motivul pentru care celui a descoperit
viaţa cuvântului
îi place
s-o şi trǎiascǎ
Lasa un comentariu