a fost atunci când ai mângâiat,
pe zdrobita lui cochilie,
un melc…
mai mult decât supăratO faptă grozavă ai făcut,
mă tem,
şi atunci când ai dat furnicii
de pe un perete…
dumicatul tău de pâine cu unt
şi cu gemCe faptă minunată – îţi aminteşti? –
ai făcut atunci când te-ai rugat
pentru mine…
ca să te ajut să mai creşti
E drept, acum că ai crescut,
faptele bune s-au cam împuţinat,
dar au sporit, copila mea,
în iubirea care le face să fie
mari cu adevărat
1 comentariu