Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Arcul şi tolba cu săgeţi, D. Almaş

Arcul şi tolba cu săgeţi, D. Almaş
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Pe vremea când Ştefan cel Mare era copilandru se dusese vestea că undeva, într-o peşteră din Munţii Neamţului, în mijlocul codrilor numiţi ai Strihanului, s-ar găsi ascuns din vremuri străvechi un arc cu săgeţi vrăjite. Arcul acela – se spunea – fusese anume lăsat acolo de un viteaz care-şi găsise adăpost în acea peşteră când fusese împresurat de o întreagă armie de tătari. Iar viteazul nu fusese altul decât acela care întemeiase ţara Moldovei.

– Atâta se mai ştie, adăugau bătrânii clătindu-şi bărbile, că numai „flăcăul fără pereche-n lume”, dacă ar putea pune stăpânire pe arc, ar putea să domnească peste Moldova aşa fel âncât nimeni n-ar mai izbuti să-i calce hotarul fără a-şi primi pedeapsa. Numai că peştera din codrii Strihanului a ajuns, urmau ei, în puterea unui urs de o sălbăticie neînchipuită, care i-a răpus pe toţi cei care s-au apropiat de acele locuri şi de-atunci nimeni n-a mai avut curajul să-l înfrunte pe urs.
– Ba eu aş cuteza, a zis Stefan aflând aceasta. M-oi duce să găsesc ursul. Să-l dobor şi să dobândesc arcul.
Apoi, cu toate sfaturile dimpotrivă ale celor din preajmă, băiatul a început să se pregătească. Apucă ghioaga cea mai tare, încălecă pe un cal, cel mai iute. Puse câteva merinde într-o desagă şi porni. Urcă spre Munţii Neamţului, spre pădurea Strihanului şi, după o cale lungă, ajunse la peşteră şi legă calul de un trunchi.

Citește și:   Lola

În peşteră, agăţate de un stei, se vedeau tolba şi arcul.

Ştefan întinse mâna… Atunci, dintr-un cotlan, de nu ştiu unde, se auzi un mormăit cumplit. O singură zvâcnire de spaimă îl străpunse pe Stefan. Numai una… ca fulgerul se rasuci spre fiară. Ridica ghioaga şi lovi… ca trăznetul lovi…
Orb de durere, ursul se prăvăli. În clipa aceea Ştefan prinse în mâna arcul, întinse coarda şi slobozi o săgeată în inima ursului.
După aceea ieşi pe pajistea ruginită de frunzele cu licăr de aramă a toamnei. Răsuflă din greu după fierbinţeala luptei şi, zâmbind cu mulţumire, încălecă şi plecă pe calea întoarsă.
Ducea tolba cu săgeţi şi arcul. Arcul despre care se ştie că Stefan cel Mare al Moldovei nu s-a mai despărţit de el pâna la moarte.

Articole interesante

Lasa un comentariu