In musuroiul de la marginea padurii, de cum rasare soarele, incepe munca. Fiecare stie ce are de facut, asa ca furnicile nu au timp de pierdut.
Daia este o furnica cu ochi migdalati si sprancene arcuite si nu se desparte niciodata de cosul ei de carausa. Dia are ochii rotunzi, este foarte vioaie, si tare mult si-ar dori sa se distreze, dar furnicile au intotdeauna un program foarte incarcat. Acum amandoua merg pe cararea ce duce in padure, Dia inainte, gandindu-se la ultimul concert pe care greierii l-au dat in poienita, iar Daia privind cu multa atentie in jur.
Dia observa un pai, se opreste, il masoara cu privirea si hotaraste:
-Este prea mare! Ce sa fac cu un pai asa mare? Si apoi este si foarte greu de transportat. Si pleaca mai departe.
Ajunge si Daia, se uita si ea la pai si spune:
-E un pai cam mare, dar am sa-l scurtez. Si il aseza in spate, cautand sa-l echilibreze cat mai bine.
Urmatorul pai era cam scurt asa ca prima furnica nici nu se mai opri in timp ce a doua il lua, gandindu-se ca poate ii va folosi la ceva.
In sfarsit, Dia gasi un pai de marime potrivita, dar cand se apleca, constata ca este ud. Ce sa faca cu un pai ud? Cand Daia ajunse in dreptul paiului ud, spuse:
-Am sa-l pun la soare sa se usuce, este un pai foarte bun.
Trecura apoi pe langa un trandafir salbatic. Ce mireasma! Dar cati spini pana la minunea cu miros ametitor! Dia pleca mai departe, in timp ce Daia puse paiele jos, se catara pe tulpina trandafirului, cazu de cateva ori, dar nu se lasa pana ce nu rupse o bucatica din petala catifelata.
Ajunsera in poienita unde greierii isi incepusera deja concertul. Daia asculta putin, apoi pleca mai departe, in timp ce Dia nu se mai dezlipi de locul acela. Nici nu observase ca umbrele se marisera iar soarele aproape ca disparuse. Intre timp, Daia gasise si un bob de grau, il pusese in cos alaturi de petala de trandafir, si cu paiele in spate o pornise spre casa. Ajunse la musuroi, fiecare furnica intra in camaruta ei. Daia isi facu un pat, isi puse sub capatai petala de trandafir si gusta putin din bobul de grau.
Deodata auzi un suspin usor care venea din camera alaturata. Batu la usa, apoi deschise si intra incetisor.Camera era goala iar intr-un colt Dia plangea incetisor.Cand o vazu pe Daia, ii spuse:
-Esti atat de norocoasa! Ai venit incarcata din padure!
Daia zambi si spuse:
-Hai in camaruta mea! Patul este mare, o sa fie loc si pentru tine. Inca nu am mancat, asa ca daca iti este foame vom cina impreuna. Si tot impreuna vom pleca maine in cautarea norocului.
Orice preluare a acestui text se va face numai cu acordul autoarei Constanta Niţescu. Dacă doriţi să contactaţi autoarea puteţi să o faceţi folosind formularul de pe pagina de utilizator Constanta Niţescu.
12 comentarii