Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Broscuta cea inteleapta

Broscuta cea inteleapta
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

La marginea unei paduri traia odata o broscuta cu pielea cafenie, ca mai toate broscutele de prin partea locului. Broscuta avea ochii atat de blanzi, incat oricine o vedea, simtea ca sufletul i se umple de bunatate. Si mai avea ceva deosebit: era foarte inteleapta. Toate animalele padurii, mici sau mari, veneau la ea sa-i ceara sfatul atunci cand aveau vreun necaz. Broscuta avea timp pentru fiecare si-i sfatuia cum se pricepea ea mai bine. Multi erau cei ce se intorceau sa ii multumeasca pentru binele facut.

Auzind imparatul de broscuta, se hotari sa o cheme la palat, pentru ca de la un timp tare il mai framanta un gand. Pe cai numai de el stiute, aflase ca in imparatie au loc jafuri, furturi, nedreptati iar supusii sai sunt nemultumiti. De ce nu faceau nimic sfetnicii? Ca doar asta era datoria lor, sa se gandeasca. Da! Sa gandeasca in locul imparatului, pentru ca acesta sa faca ce fac toate capetele incoronate: sa se odihneasca, sa-si numere bogatiile, sa-si scoata la plimbare vesmintele aurite.Si mai ales, de ce nu ii spuneau nimic? Astea toate le povesti imparatul broscutei, dupa care o intreba:

-Ei, ce zici, broscuto, ma poti ajuta?

-Eu pot, imparate, dar va fi rau si de mine si de Maria –Ta.

-Cum asa? Ce poate fi rau in a face ordine in tara?

Broscuta nu mai zise nimic, doar clatina capul a paguba. Se gandi putin, apoi grai:

-Marite imparate, ia o foaie de hartie si deseneaza o vulpe. Imparatul o privi mirat dar nu zise nimic si facu ce i se ceruse, desena o vulpe de-ai fi zis ca-i vie, nu alta.Broscuta lua foaia, o privi cu atentie, apoi adauga vulpii niste coarne de cerb si ii sterse coada.

-Acum, zise, cheama-i pe sfetnicii tai si intreaba-i de le place tabloul. Intra primul sfetnic si imparatul il intreba:

-Ei, preaiubite sfetnice, ce parere ai de tabloul desenat de mine?

-E foarte frumos, Maria-Ta, zise acesta, plecandu-se pana la pamant. Imparatul se incrunta putin, dar insista:

-Chiar si coarnele?

-Mai ales coarnele, Maria-Ta.

Imparatul nu mai intreba nimic si porunci sa intre al doilea sfetnic.

-Dar tie, inteleptule, cum ti se pare tabloul desenat de mine?

-Foarte reusit, Maria Ta , zise si acesta, facand o plecaciune si mai adanca decat a primului sfetnic.

-Dar de coada, ce parere ai?

-Este o coada foarte frumoasa, Marite Imparate, grai sfetnicul si mai facu o plecaciune.

Fata imparatului se intuneca si mai mult, dar nu zise nimic si porunci sa intre si urmatorul . Si tot asa, sfetnicii care intrau nu stiau cu ce cuvinte mestesugite sa laude vulpea cu coarne de cerb si fara coada. Doar la sfarsit, cand imparatul se saturase pana peste cap de atatea laude, ultimul sfetnic zise:

-Sa ne fie cu iertare , Marite Imparat, dar cine a mai vazut vulpe cu coarne si fara coada? Asa ceva nu exista!

La auzul acestor cuvinte, luminandu-se la fata imparatul se ridica de pe tron, se apropie de sfetnic si ii spuse:

-De azi inainte doar tu vei fi sfatuitorul meu, pentru ca ai fost singurul care a avut curajul sa spuna adevarul.

A doua zi imparatul cu singurul sfetnic ramas s-au apucat dis-de-dimineata sa desluseasca treburile tarii. Au stat pana seara, dar tot n-au terminat. Si tot asa si a doua zi, si a treia zi… Supusii erau din ce in ce mai multumiti, dar imparatul nu mai avea timp sa se plimbe pe aleile palatului, sa dea porunci, sa se duca la ospete…Si culmea, visteria tarii in loc sa creasc, scadea. De unde sa stie Maria –Sa ca o parte din banii jefuiti si furati intrau in lada sa? Rabda imparatul ce rabda si intr-o zi zise:

-Dau porunca sa se intoarca toti sfetnicii alungati si sa conduca tara cum vor gasi ei de cuviinta! Si sa-mi aduceti si broscuta aceea neispravita! Lucrurile se facura intocmai, sfetnicii se intoarsera bucurosi ca isi vor umple iarasi buzunarele, iar ostasii plecara sa caute broscuta. Au rascolit padurea, lacul, poiana, dar nimic….

Cred ca nu ati uitat ca broscuta era o broscuta inteleapta. Asa ca, banuind ce se va intampla, de mult timp se mutase in alta imparatie indepartata. Nimeni nu a putut da de ea, ba mai mult, nimeni nu a mai auzit de ea. Pentru ca, de atunci, broscuta nu a mai dat niciodata sfaturi.

Orice preluare a acestui text  se va face numai cu acordul autoarei Constanta Niţescu. Dacă doriţi să contactaţi autoarea puteţi să o faceţi folosind formularul de pe pagina de utilizator Constanta Niţescu.

2 comentarii

Lasa un comentariu