Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Klaus cel mic și Klaus cel mare (IV) de Hans Christian Andersen

Klaus cel mic și Klaus cel mare (IV) de Hans Christian Andersen
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Piei de vânzare! Cine cumpără piei bune?, a început el iar să strige și tuturor acelora care-l întrebau cât cere le răspundea: „O baniță de bani”.

Atunci toți au spus:

– Îți bate joc de noi!

Și ciubotarii și-au luat calcavurile, și tăbăcarii șorțurile de piele și au sărit pe Klaus cel mare și l-au luat la bătaie.

– Piei de vânzare, ha?, strigau alergând după el. Las’ că-ți arătăm noi piei de vânzare, te tăbăcim pe tine întâi, ca să ții minte!

Și Klaus cel mare abia a scăpat cu fuga din mâinile lor.

Bătaie ca asta nu mâncase niciodată.

– Are să mi-o plătească Klaus cel mic, nicio grijă – își spuse el când ajunse acasă. Nu scapă el nepedepsit. Am să-l omor!

Lui Klaus cel mic îi murise bunica.

Cât fusese în viață, se purtase aspru cu dânsul, totuși lui îi părea rău după ea. A pus moarta în pat și a învelit-o bine, ca să o încălzească și să vadă dacă nu cumva se întoarce iar la viață. Avea de gând s-o lase așa toată noaptea și el să șadă într-un ungher pe un scaun; mai făcuse astfel și altădată. Și cum stătea el așa pe întuneric, deodată se deschide ușa și năvălește înăuntru Klaus cel mare cu un topor în mână. El știa unde e patul lui Klaus cel mic; s-a repezit la pat și a izbit-o pe babă cu toporul în cap, crezând că e Klaus cel mic.

Citește și:   Cufărul zburător (II) de Hans Christian Andersen

– Așa – a spus el – acuma n-ai să-ți mai bați joc de mine! Și s-a dus la el acasă.

– Amarnic om – a spus Klaus cel mic; voia să mă omoare. Noroc cã bunica era moartă, că altfel o omora el acuma.

Klaus cel mic a pus bunică-sii hainele de sărbătoare, a împrumutat un cal de la un vecin, a pus calul la căruță, a urcat-o pe bunică-sa în căruță, a așezat-o în capul oaselor și a sprijinit-o bine sã nu cadă, apoi a dat bici calului și a plecat.

Când răsărea soarele, au ajuns la un han mare. Klaus cel mic a oprit calul și a intrat în han să mănânce ceva.

Hangiul era om cumsecade, însă cam iute la fire, parcă ar fi avut în el numai piper și tutun.

– Bună dimineața – spuse el lui Klaus cel mic. Ai pornit devreme astăzi.

– Da – zise Klaus cel mic – mă duc cu bunică-mea la târg; am lăsat-o în căruță că nu pot s-o aduc aici. Fii bun și du-i bătrânei un pahar de secărică; da’ să vorbești tare cu dânsa, că nu aude bine.

Citește și:   Nastratin Hogea şi turbanul

– Da, da, îi duc – a spus hangiul, a turnat un pahar de secărică și l-a dus babei celei moarte, care ședea în capul oaselor în căruță.

– Uite, îți trimite nepotul un pahar de rachiu, spuse hangiul; dar moarta nici gând sã-i răspundă.

– Ai auzit?, a strigat hangiul cât putea de tare. Ți-am adus un pahar de rachiu de la nepotul dumitale.

A mai strigat o dată și încă o dată, și fiindcă ea tot nu răspundea, hangiul s-a supărat și i-a aruncat paharul în obraz; rachiul a început să-i curgă pe față și baba a căzut pe spate, pentru că fusese numai sprijinită, nu și legată.

– Ce-ai făcut?, a strigat Klaus cel mic năvălind afară pe ușă și luându-l de piept pe hangiu. Ai omorât-o pe bunică-mea! Uite ce gaură i-ai făcut în frunte!

– Vai, ce nenorocire!, a strigat hangiul și și-a pus mâinile în cap. Numai firea mea cea iute e de vină! Dragă Klaus, uite, îți dau o baniță de bani și pe bunică-ta o îngrop eu și zic că-I bunică-mea, numai să nu spui nimic de întâmplarea asta, că altfel îmi taie capul și nu mi-ar plãcea deloc.

Va urma…

Articole interesante

Lasa un comentariu